PISICA ARE APENDICITA
Îi spun ca nu și-a gasit omu’. Ca pe mine taximetriștii bucureșteni m-au calit, mi-au dat mereu tupeu și n-au cerut nimic în schimb, în trei ani de colaborari, nici macar recunoștința. Ca nimeni înainte n-a reușit sa ma faca sa înjur porcos, da’ porcos rau, ca taximetriștii bucureșteni. Ca lexicul mi s-a îmbogațit, ca viața mea e mai colorata, ca am trairi hedonistice când îmi sare muștaru’, ca mai nou știu sa urlu din toți plamânii. Și, când urlu, mi se umfla pe mijlocul frunții o vena groasa, înfricoșatoare. Și ca da, toate acestea le datorez lor…
Tzzz, ia te uita, nu înțelege. Crede ca povestea-i e incredibila, ca tupeul a atins cote inimaginabile, ca treaba merita un editorial, ca lumea trebuie pusa-n garda…
Îi mai spun ca nu se poate și pace buna, ca pisica semnatara s-a plâns cu toata gura cât e coloana de lunga când a facut apendicita și ca s-ar putea sa se strepezeasca de-atâta repetiție cotoiu’ fruntaș. Ca orișicum, dupa ditamai vacanța, tre’ sa vin cu laptic proaspat, și asta de dragul tau, nu al mâțelor egiptene care se uita strâmb în calendar, de când ma tolanesc eu în el. Da’ pâna la urma, ia uite! M-am luat cu vorba și… tot ți-am povestit, deși nu voiam! Bai!!! Da’ ce ma mai opera asta din proviiincie…
Olivia Steer