Petrolul, dolarii și lecția de arhitectura

Arhitect de profesie, Dinu Patriciu a început sa faca afaceri în domeniul industriei petroliere din 1998, dar considera ca și acum, când este președinte și director general al celei mai mari companii private petroliere din România, nu și-a abandonat în totalitate meseria de baza, fiind tot un fel de arhitect, dar cu o alta materie prima.

Arhitectura nu a uitat-o, mai ales ca soția sa, Dana, are aceeași profesie. „Și acum mai desenez case pe hârtie – este un mod de a ma relaxa”, marturisește Patriciu. Pasiunea pentru arhitectura a lui Patriciu e veche. În 1983 a câștigat un concurs de arhitectura în regiunea Golfului și pâna în 1989 a lucrat acolo în timpul vacanțelor studențești.

„Desenam case pentru beneficiarii din Abu Dhabi și alte locuri exotice de prin împrejurimi”, își amintește șeful Rompetrol.

Întors în țara, imediat dupa Revoluție, Dinu Patriciu a intrat în politica, alaturându-se în 1990 celor care încercau sa revitalizeze pe atunci tradiția liberala. Împreuna cu alți tineri liberali a fost dat afara din Partidul Național Liberal și a creat PNL Aripa Tânara. Dar, chiar daca este astazi vicepreședinte al PNL și angajat în cursa pentru succesiunea lui Valeriu Stoica la conducerea partidului, Dinu Patriciu se considera mai întâi om de afaceri.

Deasupra biroului sau sta certificatul de înmatriculare cu nr. 00000001, care atesta faptul ca a înființat prima firma particulara din România.

„Era prin februarie-martie 1990. M-am apucat de proiectare în arhitectura, în anul acela care era evident anul marilor proiecte. Revoluția din decembrie deschisese un nou orizont, toata lumea facea proiecte de arhitectura, care de care mai fantasmagorice”.

Jocuri pe piața imobiliara

În 1990 a proiectat multe case, unele dintre ele nu s-au realizat niciodata, dar banii au venit și au fost investiți în terenuri, Dinu Patriciu fiind absolut convins ca prețul acestora urma sa creasca foarte rapid „de zeci sau chiar de sute de ori”. Acesta este secretul evoluției foarte rapide la început.

„Evident, terenurilor li s-au adaugat niște proiecte imobiliare, acestea au fost vândute sau construcțiile realizate pe terenuri au fost vândute și ele și așa am dezvoltat o afacere imobiliara. Pentru ca sunt urbanist, pe la mijlocul anilor ’90 mi-am dat seama ca piața imobiliara va cadea, așa cum s-a întâmplat și pe alte piețe ale țarilor în tranziție”, explica Patriciu.

Cum s-a facut trecerea de la arhitectura la domeniul petrolier? Destul de simplu, pentru ca exista o tradiție în familie.

Dinu Patriciu spune ca „a mirosit petrolul de mic”, pentru ca tatal sau a fost „un mare petrolist”, profesor de geologie la Universitațile din Timișoara și București și director al societații Astra Româna (Shell România) pâna în 1947, la naționalizare.

„Evident, în casa nu am auzit altceva decât cum și-a construit existența tatal meu din afaceri cu petrol, astfel încât n-am facut altceva decât sa reînnod o tradiție”. În 1998, Dinu Patriciu devine președintele consiliului de administrație al grupului Rompetrol, pentru ca în iunie 2001 sa preia conducerea executiva a grupului, devenind președinte și director general al acestuia.

În plus, deține 72% din acțiunile Rompetrol, prin intermediul unei societați de investiții, restul acțiunilor fiind deținute de Romania Moldova Direct Fund, unul dintre fondurile de investiții gestionate de compania americana Milestone Merchant Partners.

O rafinarie, doua rafinarii

Un motiv de mândrie pentru Dinu Patriciu este faptul ca, daca în 1998, grupul Rompetrol înregistra pierderi, iar cifra de afaceri era sub șase milioane de dolari, anul trecut a ajuns sa înregistreze o cifra de afaceri de aproximativ 670 de milioane de dolari, cu un profit net de aproape 15 milioane de dolari.

„Volumul de afaceri ale grupului a crescut foarte mult în anul 2001, ca urmare a achiziționarii și repunerii în funcțiune a rafinariei Petromidia Navodari, dar și datorita extinderii rețelei de distribuție a Rompetrol”, explica Patriciu.

Prima mare achiziție a grupului a fost rafinaria Vega din Ploiești, în 1999, care are o capacitate maxima de rafinare de 500.000 de tone de țiței pe an.

Vega este singurul producator din România de solvenți de polimerizare, de bitumuri și emulsii bituminoase, bazându-se în principal pe produse specializate – solvenți, produse utilizate în industria farmaceutica, catalizatori.

„Pentru noi Vega a fost o școala, de șapte ori mai mica decât Petromidia, dar a fost o experiența fara de care preluarea Petromidiei ar fi fost absolut imposibila. Este nevoie nu numai de experiența tehnica și manageriala de a conduce o astfel de capacitate, ci și de experiența adaptata la contextul românesc de astazi, de o buna cunoaștere a pieței”.

Rafinaria Petromidia Navodari a fost cumparata în 2001, fiind cea mai mare achiziție a grupului Rompetrol. Petromidia are o capacitate maxima de rafinare de 4,3 milioane de tone de țiței pe an.

Complexul Petromidia include și o fabrica petrochimica și dispune și de propriul sau port, Midia. Dupa preluare, rafinaria a fost modernizata, iar apoi, în cele noua luni de funcționare din 2001, a rafinat aproximativ 2,75 de milioane de tone de țiței, din care 90% au provenit din import, în special din zona Marii Caspice și din Irak.

„Din produsele pe care le-am obținut, exportul a reprezentat aproximativ 264 de milioane de dolari. Pentru 2002, estimam o producție de 3,6 de milioane de tone, pentru ca în 2003, producția sa ajunga la 4,3 milioane de tone de țiței”, explica Dinu Patriciu, adaugând ca în acest an, 64% din producția de benzina și 92% din producția de motorina sunt de calitate Euro 3.

Cheia succesului în petrol: integrarea serviciilor

Pentru a avea succes în industria petrolului, Dinu Patriciu considera ca trebuie sa acționezi integrat în trei direcții: explorare, producție și distribuție.

„Fara integrarea acestor trei domenii ești extrem de vulnerabil și practic nu se poate concura pe aceasta piața. Aceasta integrare pornește de la firmele independente pâna la marii coloși ai industriei petroliere”.

Rompetrol este al doilea mare grup petrolier din România dupa Petrom și deține o cota de aproximativ 30% din piața româneasca a produselor petroliere.

În momentul de fața, grupul este format din Rompetrol SA (în care a fost integrata rafinaria Vega), Rompetrol Downstream (rețeaua de stații de benzina), rafinariile Petromidia, societatea de servicii petroliere Rompetrol Well Service, fosta Petros Ploiești (listata la Bursa) și producatorul de țevi din plastic Palplast Sibiu.

Rețeaua de distribuție a Rompetrol numara în acest moment 127 de stații proprii sau preluate în regim de franciza. În 2001, Rompetrol Well Services a atins în România o cota de piața de 95% pentru servicii specializate de sonda și a deschis doua noi baze de operațiuni în Azerbaidjan și Turkmenistan.

Pe piața externa, afacerile Rompetrol cuprind activitați de exploatare de câmpuri petroliere, rafinarii, benzinarii și servicii petroliere. În 2001, grupul a achiziționat dreptul de explorare și exploatare a unor zacaminte de țiței din Ecuador, ale caror rezerve potențiale sunt estimate la aproximativ 150.000-200.000 de milioane de barili de țiței. Investiția inițiala a fost de 25 de milioane de dolari.

Concesiunea a fost acordata de catre guvernul ecuadorian pe o perioada de 20 de ani, cu posibilitați de extindere pentru înca 5 ani.

În afara de perimetrul din Ecuador, Rompetrol a achiziționat în 1999 de la Petrom, noua câmpuri petroliere, iar în Kazahstan deține 20% din drepturile asupra câmpului Baiganinsk.

Planuri pentru Jocurile Olimpice

Dinu Patriciu afirma ca, în curând, una dintre cele mai importante companii ale grupului, Rompetrol SA, va fi listata la Bursa de Valori București, în prezent acțiunile companiei fiind tranzacționate pe piața secundara, Rasdaq.

Actualul Rompetrol SA, care are un capital social de 66 de milioane de dolari, a fost format anul trecut din fuziunea fostului Rompetrol SA cu rafinaria Vega Ploiești. „Dupa fuziunea cu Vega, Rompetrol SA a devenit prea mare pentru piața Rasdaq. A fost o decizie a consiliului de administrație și când va veni momentul vom face și acest pas”, explica Patriciu.

O alta ambiție a lui Dinu Patriciu este ca pâna în 2004, grupul Rompetrol sa ajunga sa fie listat la bursele europene. În acest sens, grupul intenționeaza sa-și majoreze capitalul social cu circa 30 de milioane de dolari, prin emisiune de noi acțiuni.

„Ca sa poți fi listat la bursele europene sunt necesare unul sau doua plasamente private, pentru determinarea valorii de piața a companiei. Un plasament a fost efectuat în 2000, iar al doilea va fi cândva în acest an. Ca va fi Londra sau Amsterdam nu se știe, dar pâna în 2004 vom fi acolo”, a declarat Patriciu.

Pe termen ceva mai scurt, Patriciu are un plan de modernizare a Centralei Electrotermice Midia Navodari, care, pe lânga producerea energiei necesare combinatului, va furniza energie termica la un preț scazut comunitații din Navodari.

Și, nu în ultimul rând, grupul Rompetrol are de gând sa susțina echipa de sportivi din România la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, în virtutea parteneriatului pe care l-a semnat în acest sens, în luna martie, cu Comitetul Olimpic Român.

Pentru anul în curs, venituri mai mici

La începutul lunii iunie, Banca de Comerț și Dezvoltare a Marii Negre a acordat grupului Rompetrol un credit pe cinci ani în valoare de 18 milioane de dolari, destinat rafinariilor Petromidia și Vega.

Împrumutul urmeaza sa fie utilizat pentru instalarea unei linii de obținere a carburanților la rafinaria Petromidia (opt milioane de dolari), pentru modernizarea unei instalații de producere a bitumurilor la rafinaria Vega (șase milioane de dolari), iar restul banilor vor fi destinați acoperirii capitalului de lucru al grupului.

În opinia lui Patriciu, prin obținerea acestui credit, Rompetrol a demonstrat ca o companie privata care activeaza în domeniul petrolier din România poate primi finanțare în condiții de piața chiar și în momentul actual, când situația industriei de rafinare a petrolului la nivel mondial este mai proasta.

De altfel, exista opinii dupa care spun ca grupul Rompetrol și-ar fi extins afacerile prea mult și prea repede în ultimii ani și ca va avea dificultați cu finanțarea în continuare a operațiunilor, mai ales în condițiile în care o mare parte din petrolul procesat la Petromidia provine din Irak, o piața ce devine din ce în ce mai incerta.

Deocamdata, situația actuala se reflecta în rezultatele și proiecțiile financiare ale grupului prin singurele cifre care întrerup un trend reprezentat ca fiind constant ascendent din 1998 pâna în 2004: pentru anul în curs, Rompetrol estimeaza o scadere a veniturilor cu peste 15 milioane de dolari și a profitului net cu aproape un milion de dolari.

Una dintre problemele cu care se confrunta Rompetrol este faptul ca, potrivit lui Patriciu, peste 40% din produsele petroliere comercializate pe piața româneasca sunt falsificate, ceea ce a adus anul trecut bugetului de stat o pierdere de 18.000 de miliarde de lei.

„Principalul pagubit din toata aceasta afacere este cetațeanul, care pe termen lung scoate mai mulți bani din buzunar, pentru ca mașina lui se strica mult mai repede”, explica Dinu Patriciu. În opinia lui, anul trecut au fost comercializate în România peste 1,2 milioane tone de carburanți falsificați.

În ceea ce privește caracteristicile pieței interne, președintele și directorul general al Rompetrol considera ca „încet-încet lucrurile încep sa se așeze” pe o piața de altfel înca puțin dezvoltata.

„Prețul produselor petroliere din România este influențat foarte mult de prețul de pe piețele internaționale și, uneori, în funcție de conjunctura, românul platește mai puțin, dar de cele mai multe ori mai mult decât strainii. Nu avem ce face, trebuie sa ne adaptam pieței internaționale”, explica Patriciu.

Spiritul arhitecturii în afaceri

Dinu Patriciu crede ca este un om de afaceri controversat, în mare parte pentru ca a îndraznit sa se ocupe și de afaceri și de politica în același timp. „În viața politica, pentru ca ești om de afaceri ești mereu banuit de interese speciale, iar în cariera de afaceri te încurca eticheta politica. Dar pentru mine politica nu poate fi o cariera”.

O zi de munca pentru Dinu Patriciu înseamna cel puțin 12 ore de „lucru efectiv” și talentul de a se împarți între afaceri, partid și familie. Pentru ca este „bolnav de munca”, dupa cum se autocaracterizeaza, acasa ajunge foarte târziu.

„Timp liber? Care timp liber? Dupa mine, ar trebui reintrodusa saptamâna de munca de șase zile”, spune zâmbind omul de afaceri. Familia este foarte importanta pentru șeful Rompetrol. Dupa cum afirma, „boala” de care sufera, munca prea multa, i-a atins și pe ceilalți membri ai familiei.

„Soția mea ma susține foarte mult în tot ceea ce fac, dar este, ca și mine, bolnava de munca. Se pare ca i-am influențat și pe copii; atât fetele mele, cât și baiatul soției își doresc sa faca o cariera în management”.

Dinu Patriciu crede ca modul în care și-a construit drumul în afaceri a fost influențat de formarea sa în spiritul meseriei de arhitect, pentru ca a organiza și a defini structuri este ceea ce are de facut și omul de afaceri, dincolo de simplul gest de a vinde și de a cumpara.

Diana Sava ZIARUL FINANCIAR