Peter Dinklage: “Îmi place să mă cert!“

– Când ţi-ai dat seama că vrei să fii actor?

Nu-mi amintesc exact. A fost foarte devreme. De la vârste foarte fragede se poate observa că există oameni cărora le place să fie în centrul atenţiei şi oameni cărora nu le place asta. Este evident, în anumite cazuri, încă de la grădiniţă.

– Cât de uşor ţi-a fost să reuşeşti în show-biz?

Nu am avut părinţi care să lucreze în domeniu. Am crescut în New Jersey. Care nu are nicio treabă cu show-biz-ul. Apoi am terminat şcoala, am ieşit în lume şi am început să câştig câte o sută de dolari pe săptămână, jucând într-o piesă de teatru. Când am ajuns în mijlocul unei comunităţi artistice, mi-am dat seama, înconjurat de toţi ceilalţi, că voi face şi eu asta. Că fiecare are felul lui de a-şi face un nume în show-biz. În „Game of Thrones” avem actori care sunt foarte tineri şi care deja se comportă foarte profesionist, care au deja o carieră şi care nu mai trebuie să îşi caute „un drum” propriu, nu-şi mai pun la îndoială alegerea. În cazul lor succesul a venit înainte ca ei să-şi fi dat măcar seama. Uneori pur şi simplu lucrezi şi continui să lucrezi şi la un moment dat începi să devii celebru.

– Serialul a devenit un adevărat fenomen mondial. Ţi-a schimbat acest lucru viaţa?

Trăiesc în New York, unde nimănui nu-i pasă. Dar este excelent să devii celebru datorită unui proiect pe care chiar îl iubeşti.

– Care este punctul forte şi care este cea mai mare slăbiciune a personajului tău?

Aş spune că inteligenţa este punctul lui forte. Dar în lumea aceasta, el este capabil de multă compasiune, calitate care lipseşte multora. Chiar dacă a făcut nişte lucruri rele, are o inimă mare. Cea mai mare slăbiciune: îi place prea mult să bea şi de aici rezultă mare parte din problemele lui.

– Dacă ar ajunge pe Tronul de Fier… ar fi Tyrion un bun conducător?

Ar fi interesant de văzut ce ar face el cu toată puterea… cred că ar avea de făcut nişte alegeri deosebit de interesante pentru soarta regatului.

– Cine crezi că ar fi cel mai potrivit rege?

Arya. Pentru că a trecut prin atâtea, a văzut atâtea… pentru că este un personaj cumva feroce, dar în mod clar încă mai este capabilă de compasiune, înţelepciune şi tărie de caracter.

– George R.R. Martin a spus că Tyrion este personajul lui favorit din romane, te bucuri şi de atenţia fanilor…

Tocmai de aceea popularitatea este, mai ales în cazul acesta, o sabie cu două tăişuri: pur şi simplu trebuie să te ridici la înălţimea unor aşteptări foarte mari. Trebuie să demonstrezi că poţi exact cât îşi imaginează alţii că poţi şi nu este deloc simplu. Oamenii au iubit mult personajul şi asta dinainte ca HBO să se apuce de ecranizare. Am şi eu, la rândul meu, personajele mele favorite din literatură şi îmi plac suficient de mult încât să nu vreau să le văd la cinema. Pur şi simplu nu vreau şi nu mă duc la cinema când vine vorba de ele. Este deci foarte drăguţ că oamenii au răspuns bine încercărilor mele de-a fi Tyrion.

– De ce crezi că şi oamenii care nu au citit romanele sunt fani ai personajului tău?

Este vorba despre un anume simţ şi sens al umorului în lumea asta fantastică. Este o lume cu puţin umor şi tocmai Tyrion oferă telespectatorilor ceva umor, un respiro amuzant cu ceva sensibiltate modernă. La care fanii reacţionează pozitiv, pentru că le este familiar.

– De ce crezi că sunt oamenii atât de fascinaţi de lumea aceasta fantastică şi de personajele care o populează?

Sincer să fiu nici când eram mic nu am fost cititor de romane fantasy. Ştiu că este un gen literar important pentru adolescenţi, mai ales pentru băieţi. Dar pe mine secţiunea fantasy din librării nu m-a atras niciodată. De ce este popular? Aş zice că este vorba de evadarea din cotidian. Se poate să fie o reacţie la vremurile în care trăim noi acum. În momentul de faţă lumea trece printr-o perioadă destul de haotică. Nici la noi în ţară lucrurile nu stau deloc bine, deci o pauză de-o oră în care să scapi de toate astea este bine-venită. Pur şi simplu stai o oră şi te uiţi la problemele altor oameni, dintr-o altă „realitate”.

– Îţi consideri personajul o victimă?

Dacă ar fi fost o victimă ar fi murit deja… are parte de nişte momente foarte dezagreabile de conflict cu tatăl său, când ştie că este lipsit de anumite lucruri care i se cuvin. Dar, dată fiind dinamica familială, nu sunt deloc pe cât de neplăcute ar putea fi şi mai sunt, pentru mine ca actor, momente foarte distractive. Dacă s-ar fi victimizat nu ar fi ajuns atât de departe. Destul de des este capabil de auto-ironie. Uneori le-o ia înainte altora atunci când este luat peste picior şi asta este urmarea faptului că îşi cunoaşte perfect şi locul, dar şi puterile.

– Tu ce preferi: acţiunea sau inteligenţa?

Desigur, inteligenţa. Pentru că nu te duci să filmezi prin ploi şi noroaie. Este ceva mai confortabil să stai pe platou şi să spui replici isteţe. Dar este dificil, nu-i deloc uşor să fii isteţ. Dar e distractivă şi cealaltă variantă, să fii action hero afară, în timp ce te plouă.

– Cum colaborezi cu regizorul şi ce se întâmplă dacă nu eşti de acord cu modul în care vrea el să abordeze o secvenţă?

Tocmai aici se vede frumuseţea unei colaborări. Pentru un serial ca al nostru, regizorii sunt foarte importanţi. Chestie care în general nu se întâmplă cu serialele, cel puţin nu cu cele care sunt de ceva vreme pe la TV. Dar noi chiar colaborăm. Îmi place să mă cert. Fără să mă implic personal sau să mă simt în vreun fel atacat, dacă nu sunt de acord cu tine îţi spun şi stăm să vedem de ce nu suntem de acord şi tu îmi spui de ce ideile tale sunt mai… cumva. Eu aşa procedez şi îmi place. Cele mai bune colaborări pe care le-am avut au fost toate foarte temperamentale dar la terminarea filmărilor mă simţeam întinerit şi proaspăt. Asta ţine de procesele emoţionale implicate. Nu trebuie să mi se spună că sunt minunat, prefer să mi se ofere idei şi parametri pentru personajul meu. Până acum am avut noroc în ce-i priveşte pe regizorii noştri, care chiar au fost minunaţi. Am avut şi probleme cu unii din ei, dar aşa se munceşte corect.

Adaptare de Mioara Tronaru

Foto: Hepta