Aici se găsește cel mai mare ghețar subteran din România, o masă de gheață veche de milenii, care „vorbește” oamenilor de știință despre vremurile trecute, iar în jurul ei, feerice alcătuiri de gheață, însuflețite de lumină, încântă privirile vizitatorilor.
Nu se știe când a fost descoperită peștera; de pomenit, e pomenită pentru prima dată într-un document din 1947. K. F. Peters și A. Schmidl au dat primele informații științifice despre ea, în 1861, respectiv 1863, iar Emil Racoviță a studiat-o în anii 1921 -1923 și a scris despre ea în renumita sa lucrare Speleologia.
Numele de Scărișoara i-a rămas de pe vremea când aparținea de comuna cu același nume, situată la 16 kilometri mai jos. Azi, în urma unor schimbări administrative, peștera aparține comunei Gârda de Sus, județul Alba.
Este numită și peștera Ghețarul de la Scărișoara, ca recunoaștere a însemnătății celei mai importante comori pe care o adăpostește – uriașul bloc de gheață subpământean, cu o vechime de 4.000 de ani.
Mai multe fotografii și detalii interesante, pe descopera.ro