Peste 1 milion de tineri japonezi suferă de hikikomori

Termenul înseamnă retras. Hikikomori a afectat mai mult tinerii de sex masculin din Japonia, întregistrându-se aproximativ 1 milion de astfel de cazuri.

Un hikikomori preferă să se retragă în camera lor, și care refuză orice timp de socializare cu cei din jur în afara calculatorului și televizorului. Mulți dintre semeni consideră aceste personaje ca fiind ciudate, însă motivele care conduc spre această afecțiune sunt de luat în seamă – lipsa comunicării părinte-copil, programul prea încărcat al tânărului, sistemul de învățare japonez care presupune învățarea de de rost, etc. Cei care nu mai pot ține pasul cu acestea se marginalizează, se simt inutili și se retrag din societate, ceea ce presupune și abandonul școlar.

Revenirea la normal se face cu multă răbdare, cu ajutor de specialitate pentru ca subiectul în cauză să recapete încrederea în el.

Un hikikomori povestește cum a simțit singur că este cazul să iasă din acea lume a fanteziei în care se scufundase pentru a relua studiile și relațiile cu prietenii. Nu ieșea din camera lui. Mâncarea îi era lăsată în prag.

De obicei, hikikomori dorm ziua, iar noaptea sunt activi – se joacă pe calculator, console, benzi manga, se uită la tv, etc.

Chiar dacă până acum s-a vorbit de număr mare de tineri de sex masculin ce suferă de această afecțiune mintală, căci specialiștii așa o consideră, și numărul tinerelor hikikomori a început să crească. Cei afectați au o medie de vârstă de la 15 până la 32 de ani și provin din clasa de mijloc.

„Sunt dezorientați„, spun specialiștii despre aceste cazuri. „Ei simt nevoia de a interacționa, vor să-și facă iubite sau prieteni, dar le este foarte greu„, au adăugat aceștia.

Simtomele variază de la un subiect la altul: unii pot deveni violenți, pot avea schimbări bruște de personalitate, pot dezvolta obsesii, depresii, etc.

Problema care este prezentă încă din anii ’80, pare că are ca motiv al izolării subiectului eșecul în dragoste, o dramă în familie, senzația de inutilitate, eșecul social, lipsa locurilor de muncă, așteptările prea mari ale părinților și altele. Hikikomori nu se izolează departe de familie, ci în casa părintească, de cele mai multe ori.

Tradiția japoneză presupune ca fata să se mute din casa părintească când s-a măritat, însă băiatul nu.

De obicei părinții nu apelează imediat la ajutorul unui specialist, ci au tendința de a agrava lucrurile, tocmai petru că nu conștientizează problema.

„Cred că fiul meu și-a pierdut puterea și dorința de a lupta și de a face ceea ce își dorește. Poate că i-am cerut și i-am impus prea multe pentru vârsta lui…. nu lam înțeles. Cred că i-am ruinat viața„, spune cu teamă un părinte.