Pe urmele lui Milo

Spre deosebire de Gina Gogean, Lavinia Milosovici, colega ei de echipa la JO din 1992 si 1996, nu are vîrsta modificata.

Dintre cei 60.000 de locuitori ai Lugojului, cei care n-au auzit de numele Laviniei s-ar putea numara, probabil, pe degetele unei singure mîini. „Milosovici? Da’ cum sa nu aud de ea? E fata noastra, lugojeanca, ne mîndrim cu ea”, e raspunsul cel mai des auzit de la oamenii locului. Primul drum facut de echipa ProSport este la arhiva maternitatii orasului. Una dintre asistentele mai vechi ale spitalului accepta sa caute printre registrele de nasteri. „În ce an e nascuta?”, întreaba ea. „Nu stim exact, doamna. În ’76, 77 sau ’78”.

Dupa mai bine de 20 de minute, se întoarce cu un dosar prafuit, pe care scrie: „Registru de nasteri 1976”. La una dintre pagini, sus, apare numele Milosovici Lavinia Corina, iar în dreptul datei de nastere ziua de 21 X, adica octombrie. Drumul continua la arhiva spitalului, în cautarea foii de observatie si a certificatului medical constatator, acte care se elibereaza la nasteri. Femeia de la arhiva spune ca „noi nu tinem actele decît din ultimii 15 ani. Tot ce e mai vechi de atît merge la DCA, la maculatura!”.

Gradinita din cartierul Bocsei
Urmatorul pas este cautarea gradinitei la care a fost data Lavinia cînd era mica. Dupa cîteva ore de cercetari la patru gradinite, ideea vine de la o educatoare: „Mergeti la Liceul Iulia Hasdeu, acolo puteti afla mai multe”. Acum pensionara, profesoara Rodica Petrus cunoaste bine familia Milosovici. De Lavinia îsi aminteste cu placere: „Era un copil zburdalnic, n-avea stare un moment. Se catara prin copaci, alerga, se juca mai mult cu baietii. Eu i-am spus lui tata-sau, Tase, s-o dea la gimnastica. Avea 5 ani si se vedea de la o posta ca e facuta pentru asa ceva. O aducea pe bicicleta, si tot asa o lua acasa. Parca o vad si acum, cum statea cu nasul în vînt. La gradinita a fost aici, în cartierul Bocsei, la numarul 6, e una cu orar normal. În cartierul asta au stat ai ei la început, e lume mai saraca pe aici”.

Cladirea care a adapostit gradinita unde a fost marea gimnasta adaposteste acum un dispensar. Dar educatoarele, copiii si toate documentele au fost mutate într-o casa situata la nici 50 de metri mai încolo. Directoarea s-a oferit sa caute prin registre: „E adevarat, a fost la noi, însa numai pentru un an. Dupa aia a plecat la scoala, la Deva”. Gaseste destul de repede un registru, în paginile caruia sînt trecuti copiii pe o perioada de 10 ani. În spatiul rezervat anului scolar 1981-1982, în josul paginii, se poate citi clar: „Milosovici Lavinia”, iar ca data de nastere 26 octombrie 1976. Anul nasterii corespunde, doar în privinta zilei e o mica diferenta.

Eselnita, capatul lumii
Urmatoarea escala e Eselnita, o comuna situata la 6 kilometri de Orsova, pe drumul spre Cazane, unde traiesc bunicii Laviniei din partea tatalui. Asezare tipic banateana: case cu porti mari la intrare, care ascund curtile, altfel foarte încapatoare.

Primul drum, la primarie. „Aici, la noi, nu exista nici un act al Laviniei. Pe aici venea doar în vacante si cînd era mica de tot”, spune viceprimarul Dulama. La biserica ortodoxa din Eselnita exista un jilt special pentru Lavinia, omagiu al comunitatii. Apoi, în muzeul bisericii se afla un coltisor rezervat gimnastei, unde este expusa una dintre medaliile de bronz obtinute la Mondialele de la Indianapolis, în 1991. Bunicii Laviniei, Frida si Nicolae, sînt amîndoi trecuti de 70 de ani. „Pe la noi n-a mai venit, mama, de un an si jumatate. Nu mai stim nimic de ea”, spun batrînii, care n-au în casa decît o poza mica a nepoatei si un poster vechi de cel putin 10 ani.

Registrul din magazie
Ultimul drum în Eselnita e la dispensarul comunal. Cînd a auzit de vizita ProSport, doctorul Nita, care terminase programul, s-a întors de acasa, de la Orsova. Cu chiu, cu vai, într-o magazie unde se tin lemnele pentru foc, a gasit un registru vechi din 1978, în care erau luati în evidenta cetatenii comunei. Acolo apare si numele gimnastei, alaturi de cele ale parintilor. La data nasterii sta scris, ca si la maternitate, 21 octombrie 1976. „Normal, dosarele astea vechi trebuiau aruncate. Eu sînt mai tipicar si de-aia n-am facut-o”, conchide medicul. Trei locuri diferite, acelasi an, 1976.

Sursa: www.prosport.ro