PD ia în calcul intrarea la guvernare
Potrivit unor surse parlamentare, negocierile cu Traian Basescu nu au avut un rezultat concret, pentru ca, desi social-democratii prezenti la întâlnire au promis ca PSD va depune motiunea de cenzura, ei nu au putut garanta ca toti parlamentarii partidului o vor vota.
Se pare ca liderii social-demorati si cei democrati au convenit, marti seara, cu Traian Basescu, sa mai aiba o runda de negocieri, saptamâna viitoare, dupa ce PSD va depune, luni, în Parlament, motiunea de cenzura.
Democratii iau în calcul eventualitatea ca, daca motiunea va fi votata, PD sa intre la guvernare probabil într-un guvern monocolor sau eventual alaturi de PLD, într-un Cabinet minoritar, sustinut de PSD, au spus sursele citate.
Acestea au completat ca premierul acestui guvern ar putea fi Vasile Blaga „sau o alta persoana, fie din Parlament, fie din afara lui”.
Argumentele în favoarea acestei variante ar fi ca, prin intrarea la guvernare, alegerile vor fi organizate de PD, masurile sociale iminente vor fi initiate de PD, partid care, astfel, se va putea mentine pe primul loc în sondajele de opinie.
Calculele facute pe aceasta formula arata ca, prin masuri strategice, democratii pot ramâne la guvernare cel putin 8 ani, daca nu chiar mai mult, prin declansarea unor eventuale alegeri generale anticipate în ultimul an de mandat prezidential al lui Traian Basescu.
Cei care sustin ca aceasta ar fi varianta luata în calcul afirma ca PD are pregatiti chiar si eventualii detinatori ai portofoliilor ministeriale.
Democratii care merg pe aceasta varianta sustin ca PD trebuie sa aiba încredere ca Mircea Geoana va reforma PSD, transformându-l într-un partid cu care „se poate colabora” pe termen lung, într-o eventuala guvernare PD-PSD, aleasa de popor.
Exista, însa, un alt curent de opinie printre democrati, potrivit caruia PD nu trebuie sa intre, totusi, la guvernare în acest moment.
Argumentele sustinatorilor acestei idei sunt ca PD va câstiga în continuare puncte ca partid de opozitie, prin pierderile electorale pe care le vor avea PSD si PNL. Acesti democrati sustin ca PD trebuie sa intre la guvernare la termen, în 2008, alaturi de un PSD „fara Iliescu si Hrebenciuc”, între timp PD urmând sa elimine din programul partidului teza necolaborarii cu PSD.
Pe de alta parte, ipoteza unui guvern PD-PSD a fost lansata atât din interiorul conducerii social-democratilor, cât si dinspre Palatul Cotroceni.
Informatii provenite de la social-democrati acreditau chiar o varianta cât se poate de concreta, în care social-democratii ar urma sa detina sase ministere -Justitia, Externele, Agricultura, Mediul, Finantele si Munca.
Tot dinspre social-democrati au fost lansate si câteva nume pentru trei dintre cele sase pretinse ministere ale PSD: Cristian Diaconescu la Justitie, Ilie Sârbu la Agricultura si Marian Sârbu la Munca. Vehicularea acestei variante pare a fi însa prilejul unor reglari din conturi interne sau al unor încercari de distragere a atentiei de la eventuale alte formule, numele celor trei fiind vehiculate, ca pretinsi candidati PSD pentru diverse portofolii, de fiecare data când s-a ajuns, pe scena politica, la scenarii guvernamentale.
Varianta unui Guvern PSD-PD, acreditata de unii lideri social-democrati „pe surse” este respinsa categoric de alti lideri ai partidului, fara însa ca vreunul sa îsi asume oficiale anunturi în acest sens.
O alta tabara a conducerii social-democratilor militeaza pentru ramânerea partidului în opozitie, coroborata cu eventuala sustinere a unui guvern minoritar PD sau PD-PLD. Aceasta posibilitate are doua variante: fie o sustinere pâna la viitoarele alegeri (indiferent daca vor avea loc la termen sau anticipat, luna iunie fiind avansata ca termen), fie o întelegere PSD-PD pe termen lung, trecând de un ciclu electoral, cu scopul de a scoate PNL din ecuatia guvernamentala.
Scenariile lansate, atât dinspre PSD, cât si dinspre PD sau chiar dinspre Palatul Cotroceni, par a fi, în acest moment, doar ipoteze de lucru, mai ales ca nici în rândul democratilor, nici în rândul social-democratilor nu exista un curent majoritar de opinie care sa poata transa viitoarea formula guvernamentala, oricare ar fi componenta concreta a acesteia.