Paula Herlo şi Dalila Dulgheriu – Cum învaţă polonezii, la Ştirile PRO TV

Paula: Polonia şi Romănia au pornit reforma în acelaşi moment, doar că Polonia ne-a luat-o înainte, pentru că la ei s-a ocupat de reformă o singură echipă, nu ca la noi, unde fiecare ministru a avut cîte ceva de modificat, astfel încît acum învăţămîntul se scaldă într-un haos. Apropo, am auzit că noi modificări stau pregătite să iasă din Ministerul Educaţiei.

– Cînd vor fi difuzate reportajele pe care le-aţi filmat în Varşovia?

P: Pe toată durata campaniei “Tu ştii ce mai face copilul tău?”. Prin aceste reportaje, vrem să oferim autorităţilor din Romănia modele eficiente de învăţămînt. Nu vrem doar să criticăm, ci să oferim şi soluţii.

– Care sînt diferenţele dintre sistemul romănesc şi cel polonez?

P: Sistemul de învăţămînt polonez este formativ, mai puţin cumu­lativ. Îi învaţă pe elevi noţiuni practice pentru viaţă, spre deosebire de copiii noştri, care încă învaţă lecţia pe de rost şi care, pînă la sfîrşitul zilei, uită toate informaţiile.

Dalila: În primul rînd, în Polonia, învăţămîntul este obligatoriu pînă la 18 ani (adică 12 clase). Şcoala se implică foarte mult în viaţa copilului, în plus faţă de orele de curs. Se urmăreşte ca, la sfîrşitul procesului de învăţămînt, tinerii să aibă un sistem de valori morale.

– Ce v-a impresionat cel mai mult din ce-aţi văzut în şcolile poloneze?

P: Faptul că elevii erau foarte bine educaţi. Buni oratori şi foarte deschişi. La ore, chiar dacă nu erau toţi foarte atenţi, din respect pentru profesor, nu deranjau ora.

D: În afara faptului că-şi predau materiile, profesorii se implică foarte mult în educaţia elevilor în ceea ce priveşte bunele maniere, de la cum să se îmbrace în diverse situaţii şi pînă la implicarea în viaţa societăţii. După-amiaza, după cursuri, sînt organizate tot felul de activităţi sportive spre care sînt orientaţi cît mai mulţi elevi. La ei, conceptul de ”a face mişcare” este luat foarte în serios. La cursurile gimnaziale, există acele “after hours”, unde copiii ai căror părinţi sînt la serviciu şi nu au cum să vină să-i ia îşi fac temele, se joacă supravegheaţi de cadre didactice.

Ce au ei şi nu avem noi

– La ce cursuri aţi asistat şi cum erau predate?

P: Am asistat la mai toate orele şi m-a surprins faptul că profesorul nu vine cu catalogul la ore, nu-i ascultă pe elevi şi nici nu le dictează toată ora. Profesorul discută în permanenţă cu elevii, iar rezultatul se vede în uşurinţa cu care tinerii leagă orice conversaţie.

– Ce învaţă polonezii şi nu învaţă romănii în şcoală?

P: Au diverse materii care îi ajută în dezvoltarea lor ca indivizi, astfel încît la sfîrşitul şcolii să aibă un sistem de valori solid, să discearnă între bine sau rău şi mai ales să-şi aleagă drumul corect în viaţă.

D: Reforma făcută a încercat să sistematizeze cunoştinţele predate şi să fie în marea majoritate a cazurilor traduse în realitate. Cam tot ce se învaţă le e folositor copiilor cînd ies de pe băncile şcolii.

– Ce v-a plăcut cel mai mult la elevii/studenţii polonezi?

P: Că sînt foarte bine crescuţi. Că nu-şi sfidează profesorii şi vin la ore în număr mare. Mi-a plăcut şi faptul că la sfîrşitul orelor rămîneau în şcoală ca să-şi facă lecţiile.

– Ce cadru, filmat în Polonia, v-a plăcut în mod special?
D: Fiecare şcoală are povestea ei, iar copiii sînt frumoşi peste tot. Mi-a fost foarte drag să-i filmez pe toţi.