Paula Herlo şi Carmen Avram – New York, New York…

Paula Herlo – La prima întîlnire
În prima zi, New York-ul m-a scos la plimbare pe 5th Avenue, ca să privesc vitrinele şi să-mi umplu valizele, despre care se spune că nu e bine să rămînă goale după o vizită aici. Era una dintre zilele acelea în care la casă primeşti un bon pe care scrie cu cifre mici cît ai cheltuit şi cu cifre mari cît ai economisit. Într-o altă seară, New York m-a invitat la teatru. Pe Broadway. La piesa “Lion King”, care se joacă de mai bine de 10 ani. În primele minute, nu prea înţelegeam ce caut eu în sală alături de zecile de copii, dar efectele speciale de pe scenă, vocile minunate ale actorilor m-au ţinut în scaun, iar la sfîrşit aplau­dam entuziastă. Şi, pentru că o seară perfectă se încheie la restau­rant, am mers undeva în apropiere de Times Square, unde am aflat că obişnuiau să ia masa Carrie Bradshaw şi Mr. Big din “Sex and the City”. De altfel, de cîte ori am mers să mîncăm acolo, Carmen întreba cu un ton entuziast chelnerul ce venea să ne ia comanda: “Mr. Big vine azi?”. Cu acelaşi ton calm şi un zîmbet larg, omul răspundea: “Nu, astăzi nu va veni”. Spre finalul vacanţei, New York a insistat să merg la muzeu. La MoMA am văzut cu ochii mei opere ale unor artişti despre care crezi că nu există decît în albume. Pentru ultima noastră seară, New York mi-a pregătit un program cu totul şi cu totul special. M-a dus la concertul pe care Les Paul îl ţine în fiecare luni într-un club de jazz. Les Paul e un chitarist de 92 de ani, o legendă vie a muzicii, pentru că este unul dintre inventatorii chitarei electrice, făcînd sunetul rock and roll-ului posibil. După toate astea, pot spune că mi-a plăcut New York. De fapt, m-a vrăjit. Şi ne-am despărţit cu păreri de rău: că nu m-am plimbat cu trăsura prin Central Park, că n-am mîncat în cafeneaua unde obişnuia să meargă Seinfeld, că n-am urcat pe Empire State Building… Tocmai de aceea, deja fac planuri ca să ne revedem cît mai curînd. Mi-e deja dor de el şi, pentru că tot s-a arătat dispus să ne reîntîlnim, mă bate gîndul să mă duc să văd cum arată vara. Am auzit că verdele îl prinde de minune. Ce să mai lungim vorba, New York este visul oricărei femei. Pe scurt: un şarmant!

Carmen Avram – Dragoste la a treia vedere
Primele două dăţi mi s-a părut extenuant şi friguros, dincolo de limitele confortului fizic şi psihic. Apoi însă, l-am văzut într-un an de Crăciun, cu alţi ochi, ai turistului, şi de atunci îmi doresc să mă întorc. New York e mai mult decît un oraş, e o stare. De foarte bine şi de altfel. De fapt, se şi spune că New York nici nu e America. New York e aparte, o mare de oameni eleganţi, politicoşi, zîmbitori, care abia au loc pe trotuarele oraşului, dar care nu ezită să se oprească puţin din mers pentru a-ţi spune, de exemplu: “Ce zîmbet frumos ai! Păstrează-l toată ziua, îţi vine bine!”. Mi s-a întîmplat asta, nu fabulez, şi nu o dată, ci de cîteva ori, oameni care îmi spuneau că am ochelari cool sau o eşarfă drăguţă sau o căciulă care îmi vine bine. Pe stradă, în restaurant, la intrarea în teatru, în holul hotelului. New York-ul e o mare de taxiuri galbene, pe care le opreşti relaxat, în intersecţii aglo­merate, ridicînd mîna şi fluierînd expert, după ce ai exersat ce ai văzut prin filme, şi la volanul că­rora e inevitabil un indian/pakista­nez, care te ceartă că nu ştii adresa exactă. New York-ul e un ocean de reclame luminoase, vii. Atît de vii şi de frumoase încît aproape că au devenit dacă nu un personaj, măcar un obiectiv turistic. New York e Broadway – aproape că merită să te duci la New York doar pentru Broadway. Anul acesta, a fost special: i-am văzut pe Kevin Kline (pe care îl iubesc ca o puştoaică) şi pe Jennifer Garner (care se credea în “Alias”, jucînd într-o piesă clasică) în “Cyrano de Bergerac” şi am mai văzut aproape toată distribuţia din “The Sopra­nos” în “Chicago”. Un vis! New York înseamnă shopping bun, mult, de calitate, în magazine ele­gante, prin care forfotesc doam­ne politicoase şi domni aferaţi, gata să-ţi vîndă, prezen­tîn­du-ţi marfa ca pe o sticlă de vin scump, o groază de pantofi, cizme, rochii ce poartă nume mari şi preţuri derizorii. New York înseam­nă Central Park, cu joggeri, veveriţe şi caleşti romantice, New York înseamnă muzee cu expoziţii care te lasă fără suflare, New York înseamnă tonete cu hot dogs şi saxofonişti singuratici, care îţi cîntă pe străzi pînă tîrziu în noapte. Şi, foarte important, New York înseamnă un zbor de 11 ore cu avionul – un chin pentru cei care, ca mine, au o problemă cu asta. Dar e singurul zbor pe care l-aş face zilnic dacă s-ar putea. Atît de mult iubesc New York-ul!