– Unde, cum, cu cine alături îţi vei petrece Crăciunul şi Revelionul?
Crăciunul întotdeauna îl voi petrece alături de familie, fie acasă la noi, fie la bunici. Asta este o regulă noastră. Revelionul nu am hotărât încă unde îl vom petrece. De obicei ne hotărâm cu puţin timp înainte unde mergem. Sigur, nu vom pleca din ţară. Eu vreau să stăm liniştiţi, să ne odihnim şi, dacă ar fi să plecăm din ţară, ar fi prea mare
– Care sunt cele mai frumoase amintiri din Sărbătorile copilăriei?
Cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt legate de desfăcutul cadourilor. Întotdeauna bradul stătea la mine în cameră şi abia aşteptam să mă trezesc dimineaţa ca să văd ce mi-a mai adus Moş Crăciun. Moşul venea pâş, pâş şi ne punea cadouri sub brad. Mă chinuiam să rămân trează până venea el dar, din păcate, oboseala mă dărâma.
– Ca daruri primeai de la Moş Gerilă/Moş Crăciun când erai copil?
De la Moş Gerilă primeam foarte multe haine, şi eu nu îmi doream deloc asta. Le urăm, pur şi simplu! Eu vroiam jucării, dulciuri, că fiecare copil, lucruri pe care nu le primeam în fiecare zi. Îmi amintesc că am primit odată o păpuşă foarte mare, pe care mi-o dorisem foarte mult şi părinţii mei, din micile lor salarii, au reuşit totuşi să mi-o cumpere. Şi, când în sfârşit am primit păpuşă brunetă, pe care eu mi-o doream a fi blondă, mi-a demontat-o fratele meu în
PS: eu mi-am dorit întotdeauna o păpuşă blondă şi am primit numai brunete.
– şi ce daruri îţi place să faci acum celor dragi?
Când trebuie să iau cadouri pentru cei dragi este foarte complicat. Aş vrea să le iau de toate. Îi întreb, pe fiecare în parte ce anume şi-ar dori să primească şi încerc să le îndeplinesc dorinţele Carlei, cel puţin, i-am luat cadourile din vară. Până acum le-a găsit de două ori şi a trebuit să le desfac. Din puctul ăsta de vedere, Carla mă moşteneşte. Este foarte curioasă. Şi eu, când eram mică, găseam tot. Ţin minte cum mama ascundea stafidele şi bananele de mine iar eu le descopeream întotdeauna. Bananele le ţinea în cămară, iar stafidele, pe raftul de sus al dulapului din bucătărie. Şi, când trebuia să prepare cozonacul,
– Ce sporturi de iarnă îţi plac?
Nu îmi plac sporturile de iarnă pentru că îmi este frică să nu îmi rup vreun picior. De dragul Carlei, mă mai dau cu săniuţa cu ea. Dar nu mai mult, pentru că nu sunt foarte prietenă cu viteaza necontrolată. Sunt de părere că trebuie să fii antrenat ca să poţi practica astfel de sporturi de iarnă … şi îmi este teamă de accidente.
– Obişnuiai să mergi la colindat în copilărie?
Acum nu mai colind, dar abia aştept să vină copiii la noi, la colindat. Când eram mică mergeam cu colindul în tot cartierul, dintr-o parte în alta. Uneori mergeam singură, apoi în grupuri, ca să mai trecem o dată. Ştiam cum este la fiecare vecin, dacă este acasă, sau nu, la câte bătăi în uşa ne deschide… Primeam mereu bomboane, nuci, mere … era absolut superb.
– Ce-ţi doreşti să se împlinească în 2014?
Toate dorinţele. Îmi doresc să mi se împlinească toate dorinţele, să se împlinească dorinţele tuturor telespectatorilor „Draga mea prietenă”. Dar, este şi o condiţie aici: trebuie să te uiţi la emisiunea „Draga mea prietenă”, ca să ţi se îndeplinească toate dorinţele. Eu îmi doresc să rămân sănătoasă pentru copilul meu, familia mea, pentru mine. Îmi doresc să meargă emisiunea foarte bine şi de acum încolo. Dorinţele intime le păstrez pentru mine, deocamdată, până la împlinirea lor, pentru că sunt superstiţioasă. Dar promit să vi le împărtăşesc cu mare drag, imediat ce se împlinesc.
– Şi care este cea mai mare împlinire din anul care trece?
Eu, la fiecare sfârşit de an, fac un bilanţ. Mă declar mulţumită la finalul anului 2013. Anul care trece a fost un an foarte bun şi pentru emisiune, şi pentru mine în plan personal. Fiecare an mă împlineşte din ce în ce mai mult şi îmi completează cv-ul de om. Sunt fericită că a mai trecut un an în care am realizat lucruri minunate şi mă refer aici la emisiunea „Draga mea prietenă”, la filmele în care am jucat, 2 lung metraje, 1 scurt metraj şi piese de teatru. Cel mai recent film este „Pasărea neagră care râde”, în regia lui Deian Carmazan. Sunt recunoscătoare pentru faptul că reuşesc să îmi ţin familia aproape, ca fiica mea este sănătoasă, că am un soţ iubitor, o mamă pe care o ador şi care mă ajută. Sunt atât de bogată, spiritual şi sufleteşte.