„Pasaportul” bunelor maniere

Sa te orientezi in complicata galaxie a bunelor maniere nu este un lucru chiar atat de usor cum s-ar putea crede. Mai ales atunci cand calatoresti in strainatate, avand in vedere ca unele comportamente acceptate si chiar de bon ton intr-o cultura pot sa fie de neinteles si chiar considerate semn de proasta crestere in altele.

Ti-ai pus in cap anul acesta sa ajungi intr-o destinatie exotica? E mai sigur daca ai habar si de ce spune “codul international al bunelor maniere”. Daca vrei sa eviti situatiile jenante, nu-ti ajunge doar harta sau GPS-ul pentru a te orienta in vacanta.

Ce-ti pui in bagaj?

Intai de toate: esti sigur ca “uniforma” ta de turist este cea mai potrivita pentru destinatia aleasa? Cand vine vorba de turismul in tarile arabe si islamice, femeile sunt deja obisnuite cu regulile rigide impuse de aceste culturi, dar se stie mai putin ca maiourile si pantalonii scurti reprezinta un semn de prost-gust chiar si-atunci cand sunt barbatii cei care le poarta. Acelasi lucru se intampla si in Extremul Orient, unde nuditatea este prerogativa celor mai umile clase sociale. In trecut, celor sarmani le era de-a dreptul interzis sa imbrace o camasa, tocmai pentru ca “inferioritatea” sa le fie cat mai evidenta.

“In imaginarul acestor popoare, occidentalul este bogat si demn de stima, aparand imbracat sumar si ca atare nedemn, oamenilor locului le provoaca un scurt-circuit mental in toata puterea cuvantului”, explica Barbara Ronchi della Rocca, experta in istoria codului bunelor maniere din Italia, autoare a mai multor best-seller-uri pe tema bon-ton-ului.

Nici macar tinutele asa-numite “casual” nu sunt apreciate oriunde te-ai duce: in Australia, de exemplu, jeansii sunt considerati uniforma de lucru, destinata celor mai umile munci ale campului; o mare greaseala sa-i imbraci la o cina cu  prieteni de prin partea locului. Iar in Iran, Siria, si, de altfel, in majoritatea tarilor islamice, sunt perceputi drept “vesmant al diavolului” (avand in vedere provenienta americana). Nu te mira atunci daca cineva te insulta pe strada sau scuipa la picioarele tale din senin, fara vreun motiv aparent.

Apoi, daca pe parcursul verii nu te poti incalta in ruptul capului cu altceva decat o pereche de slapi, fii atent unde pui piciorul. Preferabil nu in Coreea, unde slapii reprezinta semnul distinctiv al prostituatelor, in vreme ce in China piciorul gol este aproape un organ sexual. “In trecut, afisele filmelor pornografice prezentau actrite si actori goi-pusca, dar cu sosete”, povesteste experta. De asemenea, tot in China, aminteste-ti sa alegi haine cu imprimeuri mai putin tipatoare, daca nu vrei sa starnesti rasul pe strada.

Iar daca, nu se stie niciodata, iti trece prin cap sa alegi pentru urmatoarea vacanta Africa (Zimbawe, Zambia sau Botswana), trebuie sa stii ca in aceste tari imbracamintea de inspiratie militara le este interzisa civililor prin lege.

Cel mai bine, ca barbat, sa nu renunti niciodata la eleganta clasica a unei cravate? Depinde. Tot in unele tari islamice, cravata este si ea interzisa: gestul prin care se face nodul aminteste de cel al crucii, simbol crestin. Turisti intorsi din aceste destinatii au povestit ca pe aeroport in Arabia Saudita au fost perchezitionati, fiindu-le confiscata orice cruciulita gasita.

Da-te mai incolo!

Calatoriti in cuplu si nu va dezlipiti unul de altul? Daca ajungeti in Brunei, aflati ca acest comportament va poate asigura un sejur la inchisoare. Si in Africa orice efuziune de amor in public este scandaloasa, chiar si tinutul de mana fiind considerat un gest reprobabil.

Interzise sunt in anumite locuri chiar si gesturi considerate la noi semn de educatie aleasa: sa ajuti o femeie in varsta sa traverseze strada luand-o de brat poate avea consecinte nefaste pentru reputatia acesteia. De altfel, orice contact fizic, cat de mic, transforma in ochii africanilor ”ghinionista” in cauza intr-o femeie de moravuri usoare.

In multe tari din sud-estul Asiei, chiar si simpla strangere a mainii este rau-vazuta. Iar daca esti invitat in casa unor localnici, “trebuie sa respecti spatiul vital al celorlalti si sa astepti ca gazdele sa faca primul gest”, recomanda Barbara Ronchi. 

Ajuns intr-o tara islamica, oricat ai fi de deschis si prietenos, nu transmite salutari doamnei si in general nu cere niciun fel de informatii despre femeile din familia unui localnic. Aminteste-ti ca in aceste tari eleganta cere ca femeia sa nu fie vazuta: doar asa se considera ca i se acorda respectul maxim.

La masa cu "dusmanul"

Te-a invatat mama sa nu murdaresti fata de masa atunci cand mananci? Poti uita aceasta regula daca te afli in China, unde, dimpotriva, sa versi din orez sau din sosul de soia pe masa este semn ca apreciezi mancarea. De asemenea, in Japonia, inainte de a te arunca asupra farfuriei numara pana la… numara multa vreme! E un semn de respect fata de mancarea care ti-a fost oferita. Ca atare, chiar si daca mori de foame, admira o vreme “privelistea”: japonezii adora ca masa lor sa fie apreciata ca o opera de arta, din punctul de vedere al proportiilor, culorilor si compozitiei.

Daca cineva vrea sa te convinga ca in tarile islamice la sfarsitul mesei este de bon-ton sa multumesti prin intermediul acelui inconfundabil “zgomot”, cu cat mai sonor, cu atat mai bine, afla ca, in realitate, acest gen de “libertati” desi acceptate, nu sunt si deosebit de apreciate. In aceste tari mai fii atent si cu ce mana apuci mancarea si dai o farfurie sau sarea mai departe: trebuie sa fie intodeauna dreapta intrucat cea stanga este destinata exclusiv unor actiuni mai “umile” si curateniei corpului. Un lucru valabil si in sudul Indiei sau in Indonezia, unde, de altfel, nici nu exista hartie igienica…

Si nu trebuie sa calatoresti chiar atat de departe pentru a incalca regulile complicate ale bunelor maniere; neintelegeri jenante pot surveni chiar in Europa. Daca gasesti ca nu e nimic mai savuros decat sa inmoi biscuiti in ceai, daca se intampla sa-l bei cumva la ora 5, la Londra, abtine-te: pe intreg teritoriul Marii Britanii este in vigoare o adevarata “lege”: nu se “inmoaie” nimic in niciun soi de lichid. Cat despre stersul ultimelor picaturi de sos din farfurie cu o bucatica de paine, mai bine sa-ti tai mana decat sa faci asa ceva in Franta, unde apucatura respectiva reprezinta un adevarat tabu.

Ma scuzati, unde e toaleta?

In unele tari, necesitatile fiziologice trebuie sa ramana invaluite in mister. Ai o astfel de nevoie urgenta in Rusia sau Ucraina? Cel mai bine sa nu spui nimanui si sa incerci sa descoperi singur unde este toaleta. Asta daca nu vrei sa-i faci pe localnici sa se simta extrem de jenati. In Statele Unite, in schimb, e de prost-gust sa bati la usa respectiva intreband daca e ocupat: daca usa este inchisa este evident ca e ocupat. Educat este asadar s-o lasi deschisa odata iesit, contrar obiceiurilor noastre. Daca insa vei ciocani la usa unei toalete in Coreea, persoana dinauntru iti va raspunde in acelasi mod, pentru a te avertiza politicos de prezenta ei acolo.

In Australia, unde cultura are origini anglo-saxone, ai grija cum te comporti la supermarket, ajuns cu cumparaturile la casa de marcat: nu pune banii pe tejghea, este considerata o adevarata jignire, ci direct in mana casierei.
       
Pana la urma, Japonia este insa locul unde ai sansele cele mai mari sa incalci regulile bizare ale “etichetei”. Nu te grabi sa ajuti o persoana daca s-a impiedicat si a cazut: o vei ofensa si mai tare tinand cont ca, in urma incidentului, aceasta deja si-a “sifonat” serios demnitatea. Apoi, la urcarea intr-un ascensor, nu lasa femeile sa treaca primele: locul femeii este la coada unui sir indian imaginar si de asemenea, chiar daca intr-un lift nu mai este decat o singura persoana, nu te asezi fata in fata cu ea, ci unul in spatele celuilalt.

In tara Soarelui Rasare, o alta regula spune sa nu-ti privesti niciodata in ochi interlocutorul; este o sfidare, iar daca acesta mai este si femeie, indrazneala se transforma din semn de proasta crestere intr-o propunere “indecenta” in toata regula. Tot aici nu trebuie sa oferi niciodata, nicaieri, nimanui, bacsis. Este ofensa maxima, doar munca e o misiune nobila, nu?

Bacsis sau nu?

Si cand vine vorba de bacsis, lucrurile sunt destul de complicate intrucat acest obicei a “debarcat” in ultimii ani si in locuri unde o vreme conceptul era de neconceput. Totusi, la Londra nu se lasa nimic in plus la taximetristi: ar fi ca si cum ai lasa bacsis mecanicului de locomotiva. Dar nici in Elvetia nu reprezenta un obicei al oamenilor locului, si acum  cel care lasa bacsis face un gest “anacronic” destul de apreciat.
Si daca, in general, in tarile din nordul Europei, oriunde te-ai duce, serviciul este inclus in pret, in Statele Unite tips-ul este obligatoriu. Daca uiti, stai fara grija: cu siguranta se va gasi cineva sa-ti atraga atentia.