PARKOUR, perpetuum mobile

Jungla urbana. Pe strazi Inguste sau pe bulevarde aglomerate, printre cladiri, pe acoperisuri, apoi din nou pe sol, in statii de metrou, prin parcuri sau prin labirinturile complexelor industriale, o goana nebuneasca si, totusi, teribil de elaborata, in care piedicile n-au voie sa existe, iar alergatorii par mai degraba niste efecte computerizate care au prins brusc viata.

Nu, nu este un film, nu sunt videogames, e un stil de viata.

Le Parkour se defineste drept o disciplina fizica extrema, de provenienta franceza, inventata la inceputul anilor Â’80 de catre David Belle si dezvoltata, ulterior, de prietenul acestuia, Sébastien Foucan. Una dintre sursele de inspiratie pentru „reinventarea” mersului pe jos a fost insusi tatal lui Belle, militar si sportiv, practicant al acestei discipline, alaturi de camarazii sai, in timpul Razboiului din Vietnam.

Denumit si arta deplasarii, parkour inseamna inaintarea neintrerupta – peste, pe sub, pe langa sau direct prin obstacolele (naturale sau artificiale) prezente intr-un anumit mediu – facand apel exclusiv la abilitatile corporale. Potrivit lui Belle, spiritul parkour-ului are la baza notiunile de evadare si de atingere a tintei, care presupun folosirea agilitatii fizice, a gandirii rapide si a libertatii interioare pentru a iesi din situatii dintre cele mai dificile. Asta nu inseamna ca fluiditatea si frumusetea miscarilor sunt ignorate, atata vreme cat acestea servesc scopului esential al parkour-ului: deplasarea cursiva si rapida. In acest fel, gimnastica, artele martiale, cataratul, dansul si improvizatia se imbina armonios, intr-un spectacol alert si continuu, al carui unic protagonist este corpul uman.

Astazi, parkour-ul, ca si derivatele sale, s-a raspandit in intreaga lume, devenind o activitate mediatizata, sponsorizata de numerosi sprijinitori ai sporturilor.

Practicantii de parkour sunt cunoscuti si ca traceurs. In plus, pentru descrierea activitatilor de tip parkour, in mass-media de limba engleza au fost utilizati frecvent termenii de free running si free runner, fapt ce a condus la o serie de controverse. In prezent, este general acceptata ideea ca parkour denumeste disciplina in forma sa originara, in timp ce sintagma freestyle parkour (FRPK), creata de catre grupul britanic Urban Freeflow, desemneaza formele sale de spectacol, care implica miscari pur demonstrative, fara eficienta si utilitatea celor promovate si practicate de catre David Belle.

de Ionut Cojocaru