Parerea Dianei

Coreenii au jucat bine in meciul cu Italia, dar din pacate au jucat mai mult taekwando decat fotbal. Cred ca a fost unul dintre meciurile in care s-au inregistrat cele mai multe faulturi si in care arbitrul a stat cel mai mult cu ochii inchisi.

Am urmarit meciul impreuna cu zeci de mii de coreeni in unul din „punctele calde” ale Seoulului, The COEX Mall. S-a cantat, s-a dansat, s-a scandat, totul a fost ok pana in momentul in care pe ecran a aparut jucatorul italian Coco cu fata inundata de sangele care ii siroia din arcada si zecile de mii de coreeni in jurul meu aplaudau frenetic, scoteau chiote de bucurie si isi incurajau jucatorii sa o tina tot asa.

E normal sa se manifeste asa, e vorba de echipa nationala care se intampla sa joace fotbal, oricum pentru ei e prea putin important despre ce sport e vorba. Important e doar faptul ca se pot manifesta colectiv. Si o fac in continuare, incurajati de crainicul care lauda la televizor abilitatile jucatorilor coreeni in lupta „corp la corp”.

O natiune pentru care pana ieri in lume existau doar trei sporturi majore, patinaj, golf si baseball a devenit peste noapte experta in regulile de joc la fotbal. Evident ca impresioneaza spectatorii din lumea intreaga prin unitate si patriotism. Ignoranta nu se vede la televizor.

Echipa Coreei de Sud a ajuns departe in campionatul celor mai bune echipe din lume, mult mai departe decat visa, ceea ce e foarte bine. Ar fi si mai bine daca ei si suporterii lor ar intelege ca fotbalul nu e taekwando.