Paradox FM

23 01. 2006, 11:00
Mai întâi citiți întrebarea, apoi închideți ochii și numiți în gând 5 trupe românești. Nu stați sa cugetați, dați-i drumul. Este destul de probabil sa nu apara pe lista decât într-o proporție mica mai marii muzicii noastre. Sigur apar însa mai


Mai întâi citiți întrebarea, apoi închideți ochii și numiți în gând 5 trupe românești. Nu stați sa cugetați, dați-i drumul. Este destul de probabil sa nu apara pe lista decât într-o proporție mica mai marii muzicii noastre. Sigur apar însa mai tinerii. Nu ca’s mai buni, nu ca’s mai talentați. Dar sunt mai vizibili. Îi vedeți chiar și cu urechile la radio, îi auziți cum zumzaie prin reviste. Se agita, se înfig în fața. Se straduie, se chinuie, apar, dispar, arunca în noi cu o piesa și ne lasa tânjind dupa un album care cine știe când apare… Se mișca. Sunt la moda, îi știu chiar daca habar nu am cine sunt, fac furori la petreceri, de abia așteapta un concert, iar când îi inviți în direct, sunt topiți de placere și îți povestesc tot din puținul lor. Bravo lor. Nu știu câți dintre ei merg mai departe de primele 3 piese, sa zicem. Nu știu de câte din versurile lor îți aduci aminte peste 6 luni. Nu știu daca mai știi care e Adi, Alina, Cristina sau Oana. Dar în așa hal îi promovam și se promoveaza ca macar pentru o luna, gloria e a lor. Mamuții ramân în umbra.

De ce?

Marketingul nu mai e un moft englezit. A devenit o știința, cu specialiști și oameni care primesc bani pentru asta. Promovarea – sec cuvânt, se întreține cu nervi și cheltuiala precum forja cu carbuni. S-a racit cuptorul? Se crapa oțelul. Gloria se întreține precum obrazul subțire. Nu te vad? Nu exiști. Nu te aud? Nu te cer. Și când încep sa îmi aduc aminte de tine la zile speciale și emisiuni de nișa, înseamna ca e grav. Și ca tre’ sa pui mâna sa compui și sa scoți ceva nou. Altfel, s-au dus vremurile în care erai singur pe portativ. Acum sunt sute de note și am de unde alege. Sigur, unele note suna fals, le cerne urechea ascultatorului de nu se vad, dar altele puncteaza ca stelele cazatoare. Dispar rapid, dar și când stralucesc, îți iau ochii.

Și vin și eu și zic: cocoața-te în vârf, dar ai grija sa și ramâi acolo.

De fapt îmi place de mor Maxima lui Iris. Și îmi place ca se ia la întrecere cu ai de’s proaspeți, precum broasca țestoasa cu Ahile. Și tot așa, învinge.

Alina Dimitriu