Pădure de 300 de milioane de ani, descoperită în China

Intitulată „Pompeiul din permian”, pădurea a fost conservată în cenușă provenită de la o erupție vulcanică într-o zonă cunoscută astăzi drept Nordul Chinei.

În urma studiului realizat de paleobotanistul Hermann Pfefferkorn (și colegii săi), cercetător în cadrul Universității din Pennsylvania, s-au putut recrea imagini ale pădurii, oferind informații privind ecologia și climatul de atunci.

Hermann a colaborat la acest studiu și cu trei cercetători chinezi: Jun Wang din cadrul Academiei Chineză de Științe, Yi Zhang din cadrul Universității din Shenyang și Zhuo Feng de la Universitatea Yunnan.

Situl unde aceștia și-au efectuat cercetările, lângă localitatea Wuda din China, este unic în lume, oferind un „snapshot” al unei moment din trecut. Din cauza acoperirii rapide (în câteva zile) cu cenușă vulcanică, plantele fosilizate au fost conservate exact în poziția în care crescuseră.

„Sunt minunat conservate”, a declarat Pfefferkorn. „Putem sta acolo și să găsim o ramură cu frunze atașate, iar apoi găsim ramura următoare și ramura următoare și apoi găsim și un ciot al aceluiași copac. Asta este foarte interesant”.

Schiță cu pădurea fosilizată

Cercetătorii au descoperit și copaci mai mici cu frunze, crengi, trunchi și conuri intacte, conservate în întregime.

Datorită apropierii de activități miniere de extragere a cărbunelui, dimensiunea parcelelor de studiu a cercetărilor este de asemenea neobișnuită.

Cercetătorii au fost în măsură să cerceteze o suprafață totală de 1.000 de metri pătrați, zonă suficient de mare pentru a caracteriza în mod semnificativ paleocologia locală.

Aceștia au putut să dateze exact și vechimea fosilelor, pădurea avînd o vârstă de 298 de milioane de ani, fiind încadrată în perioada Permian când platourile continentale ale Pământului se apropiau unul de altul pentru a forma supercontinentul Pangea (America de Nord și Europa erau contopite, iar China exista ca doua mici continente).

În acea perioadă, climatul Pământului era comparabil cu cel de azi, fiind și mai atractiv pentru cercetători ca Pfefferkorn să urmărească tiparele climatice antice pentru a înțelege mai bine variațiile din ziua de azi.

În cele trei zone de studiu, cercetătorii au numărat și înregistrat plantele fosilizate pe care le-au descoperit. În total au fost identificate șase grupuri de copaci unde ferigile au predominat un coronament de copaci mai mici în timp ce copacii mai înalți – Sigillaria și Cordaites – au atins înălțimi de până la 80 de metri față de sol.

Schiță cu pădurea fosilizată

Cercetătorii au descoperit și specimene aproape complete ale unui grup de copaci numiți Noeggerathiales, o specie dispărută, înrudită cu ferigile, despre care existau informații doar în situri din America de Nord și Europa.

„Este ca la Pompei unde găsim o perspectivă profundă a culturii romane, dar nu spune nimic despre istoria romană în sine”, a spus Pfefferkorn. „Dar, pe de altă parte, se elucidează timpul de dinainte și după. Această descoperire este similară. Este o capsulă a timpului și, prin urmare, ne permite acum să interpretăm ce s-a întîmplat înainte sau după”.

Studiul a fost suportat de către Academia chineză de Știință, de Programul Național chinez de Cercetare, de Fundația chinezească a Științelor Naturii și de Universitatea din Pennsylvania.