Orașul lui Cristian Leonte

Apropo.ro / 25.04.2005, 15:04
Orașul lui Cristian Leonte
(Am coborat într-o zi din mașina, din autobuz, din metrou, sa vad unde se duc paharele de plastic cand se duc. Știți voi, atunci cand sar peste geamuri, din maini nervoase, cu mișcari neglijent-experte. Sa vad de jos lipsa de bun-simț atotputernica.) "Uf, credeam

(Am coborat într-o zi din mașina, din autobuz, din metrou, sa vad unde se duc paharele de plastic cand se duc. Știți voi, atunci cand sar peste geamuri, din maini nervoase, cu mișcari neglijent-experte. Sa vad de jos lipsa de bun-simț atotputernica.)

„Uf, credeam ca m-a sechestrat în mașina uratu’ ala de șofer. Nu i-a fost destul ca m-a smuls de langa prietenii mei și m-a umplut cu apa aia lunga – auzi! cafea!, m-a zdruncinat prin toate gropile, l-am auzit înjurand, și cand ma întrebam cat o sa rezist, pac! m-a aruncat pe geamul deschis! Uf!”, mai spuse micul pahar de plastic, înca rasucindu-se pe asfalt.

Era în mijlocul strazii, singur. Credea el… „Hei, tu de unde vii?”, îl striga un alt pahar, de undeva de langa trotuar. „Eu de la cafea, tu de unde?” „, aia-i cafea?” Paharul maro, mai mare decat primul, avea o voce grava: era putin crapat. „Hai încoace, ca o sa te turteasca mașinile.” Ceva știu și eu despre mașini, își zise primul pahar, mergi ÎN ele, nu SUB ele. Ma rog…

Cateva secunde și doua mașini mai tarziu, cele doua pahare erau aliniate cuminți, langa trotuar. „Asta e , un curent puternic ce se formeaza pe mijlocul strazii, și care în final arunca toate paharele pe margine.” Paharul maro vorbea încruntat, uitandu-se cu un aer expert catre benzile negre-gri. „Da, am auzit de el”, îi raspunse primul pahar.

„Auzi, da’ de la margine cine ne ia? Ha?”, îi întrerupse cineva pițigaiat. Cele doua pahare au tresarit în același timp: era un PET mare, cu fund bombat și muschi ieșiti în relief. „Ca eu m-am plictisit aici, tot cu alde voi, care cafea, care suc la teck, toți cu gura larga și fara fund la vorba!” PET-ul era clar mai mare decat paharele, pana și oamenii își dadeau seama. „Dar daca aștia doi nu ma iau în serios?”, se întreba, din cauza vocii. „Hrhm, a stat înauntru niste suc peste zi, și eu tot în soare, bule, am ragușit.” Paharul maro, neîncrezator: „Asta n-am mai auzit. Pe mine m-a aruncat peste geam cu o țigara proaspat stinsa înauntru, și n-am nimic la voce.”

Citește mai multe despre orașul lui Cristian Leonte numai din

Tags: