Orașul frigului

de Ovidiu Marascu

La începutul anilor ’70, Nicolae Ceușescu a decis ca județul Caraș-Severin trebuie sa beneficieze de o termocentrala ultra sofisticata, pe sișturi bituminoase. Cercetatorii n-au îndraznit sa-i spuna ca șisturile din preajma Aninei nu sunt bune pentru așa ceva. În 1974 s-a încercat construirea ei în comuna Tigvaniu Mic, de lânga Oravița, dar dupa cheltuieli imense, proiectanții și-au dat seama ca nu au o cantitate suficienta de apa pentru a asigura bunul mers al acesteia. Așa ca s-a cautat un alt loc. Acesta a fost gasit doi ani mai târziu, la Crivina, în munții din apropierea Aninei. Mii de oameni au fost aduși din toate zonele țarii, mari suprafețe de padure au fost defrișate și, în cele din urma, un oraș nou a aparut lânga Anina. Localnicii i-au spus chiar așa: Orașul Nou.

Mutarea

În 1983, monumentala construcție ce ar fi trebuit sa funcționeze pe șisturi bituminoase a fost gata. Dar totul a fost un dezastru. Termocentrala nu putea atinge parametrii proiectați. În acest timp, zeci de blocuri au rasarit în Orașul Nou. În aceste blocuri trebuia mutata o jumatate din populația Aninei (cartierele Steirdorf și Sighismund) plus muncitorii aduși din alte zone ale țarii care lucrau la termocentrala de la Crivina. Locuințele din aceasta zona urmau sa fie demolate, pe amplasamentul lor urmând sa se deschida cariere de șisturi bituminoase. Carierele nu au fost construite niciodata dar de frica sa nu intre „la demolari”, mulți locuitori din aceasta zona au preferat sa se mute în noile blocuri.

Padurile din soba

La 19 ani dupa ce primii oameni au început sa se așeze în Orașul Nou, aici se traiește aproape ca în epoca de piatra. Dintre cele doua centrale construite pentru încalzirea locuințelor, nu mai funcționeaza nici una. Apa rece curge doar câte trei ore pe zi, iar apa calda este un vis prea îndepartat. Conductele de apa îngheața în timpul iernii, iar apa rece devine și ea un ideal greu de atins. Vara, canalizarile sparte împraștie un miros patrunzator. Acum, locatarii apartamentelor se încalzesc cu lemnele aduse zilnic din padurile apropiate. De-a lungul anilor, însa, taierea la întâmplare a arborilor din zona a dus la dezechilibre ecologice și alunecari de teren. Mai mult de jumatate dintre blocurile date în folosința nu sunt ocupate și din ele s-a furat aproape tot ce era de furat. Acoperișuri, geamuri, uși, conducte de canalizare și chiar faianța din bai și bucatarii. Astazi, oamenii de aici nu mai spera nimic și nu mai cred în nici un ajutor. Se mulțumesc sa supraviețuiasca, la marginea mizeriei, saraciei și tristeții.

Blocuri la înalțime

Blocurile din Orașul Nou au fost amplaste în vârful dealului și în mijlocul padurilor la aproape 700 de metri înalțime. Deși proiectul inițial al noului oraș era unul grandios, pâna la urma s-au construit doar 30 de blocuri din care astazi sunt ocupate mai puțin de jumatate. Din cei aproape 10.000 de oameni care trebuiau mutați aici, astazi în oraș se gasesc cu puțin peste 400 de locuitori. Inițial aici trebuiau sa fie și primaria, stadionul, spitalul și casa de cultura din Anina. Deocamdata acestea au ramas pe vechiul lor amplasament. Caci „Orașul Nou” nu are nici un viitor.

Declarație:

„Vinovata de starea deplorabila a Orașului Nou nu este numai administrația locala. De fapt, în condițiile actuale nici nu am putea face prea multe. Cred ca principalii vinovați pentru starea orașului sunt oamenii. Și cei care au plecat și cei care au ramas. Majoritatea lor sunt puși doar pe distrugere și atunci ce putem face? În 1990 când am ajuns viceprimar am reușit împreuna cu primarul de atunci sa repunem în funcțiune centrala de la Orașul Nou. Am trecut-o de pe carbune pe pacura și a dat randamentul scontat. Dar 90% din populație a preferat sa renunțe la caldura din cauza cheltuielilor care spuneau ei ca erau prea mari, și astfel am fost nevoiți sa oprim înca odata centrala” – Gheorghe Neicu primar Anina (Banateanul)