Omul-urs

În ultimii 12 ani, pe timpul verii, biologul Ben Kilham a depăşit metodele de observaţie tradiţionale şi a pătruns într-o comunitate de urşi bruni din nord-estul Statelor Unite, sperînd să schimbe percepţia oamenilor de ştiinţă despre comportamentul acestor mamifere. A adunat sute de ore de film care, consideră el, vor scoate la iveală o comunitate socială foarte asemănătoare cu a noastră. În prezent, după ce a crescut singur 50 de urşi, Kilham îşi propune să dovedească că aceste creaturi sînt mult mai inteligente şi mai sociabile decît cred oamenii de ştiinţă. Autocaracterizîndu-se drept un “dislexic cu o tentă de autism”, Kilham crede că este capabil să relaţioneze cu urşii bruni graţie felului în care asimilează informaţia – are o memorie vizuală foarte bună, cu mare accent pe detalii. Kilham spune că el gîndeşte “mai mult ca un urs decît ca un om”. Devotat muncii lui, el a supravieţuit unei muşcături de urs şi altor cîtorva experienţe de acest gen, fiind perfect conştient că are de-a face cu animale sălbatice care ar putea să-l omoare. Datorită apropierii sale de aceşti urşi bruni, nonconformistul biolog a descoperit ceva ce nici un om de ştiinţă nu a reuşit înainte – un organ olfactiv situat pe cerul gurii urşilor, folosit pentru a identifica plantele comestibile. A observat că puii ţin plantele în gură timp de cîteva secun­de, după care fie le mănîncă, fie le scuipă. Cum acest aspect nu fusese consemnat nicăieri pînă atunci, expertul a denumit organul după numele său – organul Kilham.

Documentar
joi, 23.00, National Geographic