… omul comercial

Ma suna un amic și-mi zice „Am Kingdom of Heaven dvd-rip”, iar eu zic „Beton, tocmai vroiam sa ma duc la Multiplex sa-l vad, dar de ce sa mai dau banii, cand am scule și acasa”. Apoi deschid softul de facut muzici și „clapa” cu 100 de clape, sa mai compun vreo piesa sau vreun remix, sa mai iasa un banuț. Seara ma duc la radio sa dau Cezarului muzica pe care și-o dorește, ca salariul e mișto și sunt multumit cu jobul asta.

A doua zi dimineața vine un proiect de prezentare de party privat, ca iese o suma bunuța și am nevoie de bani pentru concediu.

De la o vreme încoace însa, nu-mi da pace un gand, care-mi țipa în timpan, fiindca vede ca ma fac ca nu-l aud, despre chestia asta, legata de bani: „Pai bine mai, Ovidiu, adica nu mai poți sa te bucuri de nimic decat daca ies bani? Unitatea de masura a bucuriei în viața ta este „hartia de plastic” denominata?”

Da’ degeaba ma fac ca nu-l aud, fiindca la scurta vreme dupa ce gandul s-a dus la locul sau, suparat ca nu l-am bagat în seama, apare o alta belea pe cap, numita mustrarea de conștiința.

Ei bine, asta e mai parșiva decat primul, întrucat nu striga, ci îmi șoptește chestii precum „toata viața ta are un aspect comercial: îți plac filmele noi, comerciale, fiindca vrei sa știi cum evolueaza cinematografia și mai ales sa apuci ziua în care sa strigi pe strada „nu mai sunt idei la Hollywood!”, lucrezi la un post de radio comercial care datorita statutului sau este numarul 1, acasa faci muzica strict comerciala, la petreceri sau în cluburi mergi numai daca ies bani și nu pentru a-i cheltui, ești un mare consumator de bunuri și servicii și te integrezi perfect în schema economico-sociala a unui popor consumator cum numai în lumea a treia poate exista”.

Ce vreau eu sa va rog este sa fiți de partea mea în lupta cu aceste ganduri și idei total neconstructive, care m-ar putea aduce la faliment. Și sa ma ajutați sa le pedepsesc și sa le elimin definitiv din existența mea, altminteri am sa ma îmbolnavesc de stress și din ce bani o sa-mi platesc spitalizarea?

Multa sanatate! V-am pupat.


Ovidiu Stanescu