Omara Portuondo revine în România

Omara Portuondo (singura solista din proiectul Buena Vista Social Club) va concerta, joi, 23 noiembrie, la Sala Palatului din Bucuresti, de la ora 20:00.

„Edith Piaf a Cubei” vine acum cu proiectul „String Orchestra Project”, un spectacol ce va cuprinde minim 90 de minute si din repertoriul deja cunoscut – orchestrat in maniera simfonica pentru ca de aceasta data, alaturi de cei 9 instrumentisti de baza, vor evolua alti 16 (coarde) romani (din orchestra Teatrului de Opereta „Ion Dacian”).

Biletele costa intre 50 si 150 de lei, in functie de locurile din sala, si se gasesc la casele de bilete ale Salii Palatului si Teatrului National din Bucuresti, Magazinul Muzica si Librariile Carturesti, dar si online la www.phoenix.ro si www.bilete.ro!

Începuturile

Omara Portuondo s-a nascut la Havana în octombrie 1930. Mama ei provenea dintr-o familie de spanioli bogați care îi pregateau o casatorie cu cineva din ‘înalta societateÂ’. În schimb, a fugit cu barbatul pe care îl iubea, un jucator de baseball înalt și chipeș din echipa naționala a Cubei. În plus, iubitul ei era negru, în niște vremuri în care lumea se mai încrunta la casatorii interrasiale. „Mama mea a ascuns întotdeauna faptul ca se casatorise cu un negru. Daca se întîlneau pe strada se prefaceau ca nu se cunosc. Însa acasa construiau tot ceea ce societatea le interzicea – un camin liniștit și plin de armonie. Se iubeau foarte mult”, își aduce aminte Omara. Au avut trei copii și, ca în orice camin cubanez, la ei acasa muzica era nelipsita. Nu exista gramofon, pentru ca nu aveau bani. Rasunau în schimb vocile parinților, cîntînd în bucatarie și în timpul treburilor zilnice. Cîntecele de atunci reprezinta pentru Omara primele lecții de muzica, ramînînd în repertoriul ei pîna azi.

În momentul în care sora ei mai mare Haydee a devenit dansatoare la faimosul cabaret Tropicana, Omara i s-a alaturat, chiar daca mai mult din greșeala… Într-o zi în 1945, trupa de balet s-a trezit cu o dansatoare lipsa, cu doua zile înainte de o premiera importanta.

Omara asistase la repetițiile surorii ei de atîtea ori, încît învațase pe dinafara toți pașii, drept pentru care a fost aleasa ca suplinitoare. „Tropicana” era un cabaret foarte chic, dar am refuzat, pentru ca eram foarte timida și îmi era rușine sa îmi arat picioarele. La îndemnul mamei ei, totuși, a debutat în cariera ei de dansatoare, formînd o pereche celebra împreuna cu Rolando Espinosa; în 1961 chiar a lucrat ca profesoara de dansuri clasice la Școala de Arte.

„THE FIANCEE OF FEELING”

În week-end-uri Omara și sora ei cîntau jazz american cu un grup de prieteni, printre care Cesar Portillo de la Luy, Jose Antonio Mendez și pianistul orb Frank Emilio Flynn. Au devenit celebri sub numele de „Los Loquibambia” și stilul lor – versiune cubaneza de bossa nova cu influențe de jazz american – a primir denumirea de „feeling” sau „filin” cum se scria în spaniola. La debutul ei de la radio, Omara a fost prezentata astfel: ” Miss Omara Brown, logodnica „filin”-ului”. Înca mulți dintre cubanezi înca o numesc „la novia del filin”. Omara își amintește ca pe vremea aceea muzica cubaneza era influențata de muzica populara din diverse țari, incluzînd Argentina, Brazilia și, evident, Statele Unite ale Americii.

În 1952, Omara și Haydee formasera un cvartet vocal cu Elena Bourke și Moraima Secada, condus de pianista Aida Diestro. Cuarteto Las DÂ’Aida urma sa devina unul dintre cele mai importante grupuri din istoria muzicii cubaneze, grup din care Omara Portuondo a facut parte timp de 15 ani. Componența inițiala a editat doar un single la casa de discuri RCA Victor în 1957. „Am fost în turneu în America; aranjamentele vocale ale grupului Las DÂ’Aida erau foarte inovatoare. Toata lumea ne-a ovaționat, iar cînd Nat King Cole a concertat la Tropicana am cîntat pe scena cu el”, își amintește Omara.

Cariera solo
Albumul ei de debut solo, „Magia Negra”, a aparut în 1959. A fost un experiment plin de curaj, combinînd muzica cubaneza cu jazz-ul american, cu versiuni ale piesei „That Old Black Magic” și „Caravan”-ul lui Duke Ellington.

Dupa lansarea albumului solo a ramas împreuna cu grupul Las DÂ’Aida și la expirarea contractului de doi ani la un hotel din Miami s-a întors în Cuba imediat dupa criza rachetelor care a dus la ruperea brutala a relațiilor dintre Cuba și SUA. A mers mai departe cu grupul pîna în 1967 cînd s-a hotarît sa își urmeze cariera solo. „Plecasera atîția soliști în exil încît ramasese un gol de umplut” – spune Omara. Cultura din Cuba începea sa capete o importanța din ce în ce mai mare, iar muzica era încurajata în mod activ prin înființarea unor școli dedicate. Din aceste școli au ieșit mulți muzicieni talentați care și-au cîștigat cu ușurința un statut aparte în societate. Omara reprezenta Cuba la festivaluri internaționale din lumea întreaga dar își menținea statutul privilegiat și în țara.

Anii imediat urmatori revoluției au fost niște ani extrem de dificili pentru Cuba izolata de restul lumii. Omara își aduce aminte și acum ca în 1967 practic toata populația Cubei era angrenata în obținerea unei recolte record la producția de trestie de zahar.”Toata lumea participa la taierea trestiei pe plantații și noi ca muzicieni îi susțineam pe muncitori cu cîntecele noastre.”

Anii Â’70 o gasesc pe Omara cîntînd în ansamblul charanga numit Orchestra Aragon. În aceasta perioada calatorește enorm, în turnee prin Japonia, Europa de Est, Scandinavia, Franța, Belgia. A înregistrat mai multe albume pe parcursul urmatoarelor doua decenii, dintre care unul împreuna cu Adalberto Alvarez (1984) și altele doua „Palabras” și „Desafidos” la începutul anilor Â’90.

Buena Vista Social Club
În anul 1996, în timpul sesiunilor de înregistrare pentru Buena Vista Social Club, Omara a fost invitata sa cînte un bolero; a ales sa cînte „Veinte Anos”, împreuna cu Compay Segundo. Cîntecul a devenit unul dintre cele mai apreciate de pe album. Omara a avut la dispoziție numai cîteva ore pentru înregistrari, dupa care a plecat direct într-un turneu în Vietnam.

Exista un moment profund în filmul Buena Vista Social Club al regizorului Wim Wenders, momentul în care Omara Portuondo și Ibrahim Ferrer tocmai termina de cîntat covîrșitor de frumosul „Silencio”. În textul cîntecului se spune ca daca florile din gradina vor vedea tristețea ei, se vor ofili și vor muri. La aplauze, o lacrima se formeaza pe obrazul Omarei. Ibrahim își scoate batista din buzunar și îi șterge cu grija obrazul. Este scena preferata a lui Wenders pentru felul în care surprinde într-un singur cadru lirismul muzicii cubaneze. De multe ori numita Edith Piaf a Cubei, Omara a ținut cu sufletul la gura publicuri largi din cabaretele și cluburile de noapte din Havana. Pasiunea și sinceritatea emoționanta din vocea ei au facut din Omara un personaj adorat pe scenele cubaneze. Cu toate astea, ca și Ibrahim Ferrer, a trebuit sa aștepte pîna la albumul Buena Vista sa se bucure de recunoașterea internaționala.

Omara a mers mai departe cu Buena Vista și a participat la spectacolele memorabile de la Amsterdam și de la Carnegie Hall din New York, precum și la albumul imediat urmator – „Buena Vista Social Club presents… Ibrahim Ferrer”.

O noua epoca
În anul 2000, casa de discuri World Circuit a editat albumul „Buena Vista Social Club presents… Omara Portuondo”, al treilea dintr-o serie și un album care în cele din urma a plasat vocea ei expresiva în centrul atenției, acolo unde merita. Albumul a beneficiat de prezența unei formații de vis, incluzînd muzicieni din Buena Vista – Ruben Gonzalez, Orlando Â’CachaitoÂ’ Lopez, Manuel Â’GuajiroÂ’ Mirabal, și Jesus Â’AguajeÂ’ Ramos, Eliades Ochoa, Compay Segundo, Manuel Galban și Ibrahim Ferrer.

Albumul a fost primit extrem de bine, iar urmarea fireasca a fost un turneu mondial în 2000-2001 în care Omara i-a luat și pe Ruben Gonzalez și Ibrahim Ferrer, oferind unei întregi generații noi de fani ocazia de a-i vedea live pe cei trei iluștri muzicieni.

În 2002 a urmat un nou turneu mondial solo, cu nenumarate concerte în America de Nord și Europa. Toamna a participat la Festivalul de Jazz din Japonia, pe aceeași scena cu Herbie Hancock, Michael Brecker, John Patitucci, Wayne Shorter sau Danilo Perez. În vara lui 2003 a fost prezenta la mai multe festivaluri europene, fiind cap de afiș pe scena One World la legendarul festival Glastonbury din Marea Britanie. Urmatorul turneu a fost în Canada și Statele Unite cu o formație plina de muzicieni talentați ca Papi Oviedo (chitara tres), Rolando Baro (pian) și Fabian Garcia (contrabas).

În septembrie 2003, Omara s-a întors în studiourile EGREM sa înregistreze pentru cel de-al doilea album solo. Produs de Nick Gold și Ale Siqueira – un brazilian care a lucrat pentru Caetano Veloso sau Tribalistas (cîștigatori Grammy). Echipa de producție a fost completata de apreciatul inginer de sunet Jerry Boys și celebrul compozitor cubanez Demetrio Muniz.

„Flor de Amor” marcheaza o schimbare de direcție pentru Omara Portuondo, dezvaluind o diversitate mai mare de texturi și subtilitați ale vocii ei. Pe acest album, solista principala din Buena Vista Social Club apare însoțita de o echipa selecta de muzicieni cubanezi și brazilieni care confera materialului un stil aparte.

Sunetul vocii Omarei este cu adevarat maiastru, iar cîntecele de pe albumul nou pun în valoare maturitatea unei interprete întru totul stapîna pe talentul sau extraordinar. Acest album descopera și o parte ceva mai introspectiva a caracterului solistei, oferindu-i ascultatorului posibilitatea de a afla noi și noi game de texturi și stiluri pe care ea le stapînește. Cîntecele sunt interpretari noi ale unui repertoriu clasic, o colecție de amintiri prețioase, fiecare unica în felul ei.

2004 a gasit-o pe neobosita Omara tot în turneu, mereu în elementul ei pe scene din toata lumea, captivînd publicuri diverse cu prezența ei electrizanta, ca o adevarata ambasadoare a culturii cubaneze.

Fundatia Phoenix