Oliver Toderita vocea de la ACASA

Este arhitect în „numai iubirea”. Șase ani ne-a convins sa urmarim telenovelele și emisiunile postului acasa. Își iubește sotia și își dorește foarte mult copii. Cel putin doiÂ…

De 6 ani ești vocea postului ACASA. Te ajută faptul că ești actor?
Cu siguranță. În meseria de actor cuvăntul înseamnă foarte mult și în teatru, și în film, și în televiziune. Fiecare text transmite ceva și trebuie spus într-un anumit fel. Trebuie să-l simți într-un fel. Ideea e să ajungi la om, să-i transmiți mesajul tău. Eu trebuie să-l fac să își dorească să nu piardă o anumită emisiune sau telenovelă.

Cum ai ajuns vocea de la ACASA?
Lucram de vreo 8 ani în Pro TV. Prima dată am fost voice over la Ora 7, bună dimineața – anunțam invitații emisiunii. După care am făcut voce pe Știri. În acea perioadă s-au dat probele pentru voce de Promo la ACASA. Așa am ajuns eu vocea postului.

Ti se întămplă să-ți recunoască cineva vocea?
Da. Cănd merg la petreceri și fac cunoștință cu persoane noi, unele dintre ele îmi spun: „Parcă te-am mai văzut undeva”. Nu-și dau seama că e vorba de voce, că le sună ceva cunoscut… Acum, spune tu, ce să fac? Nu pot să le zic: „Știi, tu de fapt nu vrei să mă întrebi dacă fac voci la ACASA?”.

Te trezești dimineața cu textele de Promo în gănd?
Sigur. Chiar și cănd stau de vorbă cu cineva îmi vin în minte, fără să vreau, fragmente din textele pe care le-am spus cu o zi înainte.

Ai vreun text care te-a impresionat?
„Așa le-a fost scris – să se iubească”, din telenovela Gitanas.

Cănd prezinți vreo telenovelă, de exemplu, te documentezi înainte să îi faci Promo?
Sigur. Vreau să înțeleg ce subiect are, care este intriga, ce fac personajele. De exemplu, Ola, tati!, este comedie, așa că Promo-ul a fost mai ritmat. Trebuie să știu despre ce vorbesc, nu pot să iau un text și, pur și simplu, să-l citesc. Nu pot să-l conving pe telespectator să nu piardă o telenovelă cănd eu habar nu am despre ce vorbesc.

Ai un rol din telenovele, pe care ți-ar plăcea să-l interpretezi?
Telenovelele au personaje foarte complexe. Nu prea sunt personaje principale și secundare. Toate personajele contribuie la intrigă, trec prin mai multe stări, au tot felul de relații, sunt mai bune sau mai rele, au bucurii și tristeți. Aceste stări le fac să reacționeze în diverse feluri. De aceea, este foarte greu să-mi aleg un personaj. Ca și în teatru sau în film, cele mai tentante roluri sunt cele negative: acolo e un pic mai mult de lucru. Ai mult mai multe modalități de a da contur unui personaj negativ.

Povestește-ne de personajul tău din „Numai iubirea”.
Lucian o iubește pe Laura foate mult. Ea i-a fost colegă de facultate și a fost plecată în străinătate pentru o vreme. A așteptat-o să revină și acum, cănd s-a întors, i se pare că Laura a venit pentru Dan și nu pentru el. Neavănd puterea să lupte pentru ceea ce vrea, o cam ia razna. Știi, este mult mai simplu să bei un pahar și să lași lucrurile în voia sorții decăt să lupți. Acum, n-am idee cum vor decurge lucrurile, dar sper ca Lucian să-și revină și să meargă mai departe.

Ce ai face tu în locul lui Lucian?
Nu știu, pentru că Lucian a început ca un bun prieten al lui Dan, care-i era alături tot timpul și îl susținea în tot ceea ce făcea, dar gelozia pe succesul acestuia l-a transformat într-un om ascuns și invidios. Pe de altă parte, Lucian nici nu vrea să-l deranjeze pe Dan, care deja are atătea probleme cu Andreea, cu Ana, cu fetița. Ar vrea să îl menajeze, dar, din această cauză, rămăne frustrat și nemulțumit. Din dorința de a face bine, căteodată greșește și face pe dos.

Care sunt deosebirile dintre tine și personajul pe care îl interpretezi?
Eu sunt dintr-o bucată și spun clar dacă mă deranjează sau dacă-mi place ceva. Apreciez un om și îmi face plăcere să-l felicit cănd face un lucru bun. Nu sunt invidios și mă bucur de realizările celorlalți.

Care sunt defectele tale?
Poate că sunt puțin orgolios.

În „Numai iubirea” ești arhitect. Știu că și tu desenezi…
Niciodată n-am fost bun la desen tehnic, dar îmi place să fac tot felul de schițe sau de caricaturi. O să îți aduc odată niște desene de ale mele să le vezi.

Ce alte hobby-uri mai ai?
Scriu din cănd în cănd poezii. Chiar îmi place ca la fiecare desen să scriu două-trei versuri, care spun eu că sunt compatibile. Soției i-am scris un an întreg, în fiecare zi, căte o strofă. Le păstrează.

Cum ai cunoscut-o pe soția ta?
Am fost prieteni mulți ani. O cheamă Monica. Ne-am cunoscut prin ’95, iar în ’99 mi-am dat seama că această prietenie dintre noi este mai mult decăt o amiciție. Am avut atunci o discuție foarte deschisă, în urma căreia am întrebat-o dacă are aceeași părere ca și mine și dacă vrea să încercăm ceva mai mult, iar ea a spus DA. Am o căsătorie reușită și sunt foarte fericit. Îmi iubesc soția foarte mult. Încă nu avem copii, dar ne dorim foarte mult. Cel puțin doi.

Lucian este un bun si apropiat coleg de facultate al lui Dan Bratu. Nu este foarte sigur pe el, deoarece tot timpul a fost în umbra lui Dan. Ar fi vrut sa demonstreze ca poate mai mult, dar nu a avut curajul.

Acasa Magazin