Ochelariști vs. nemți

Zilele trecute discutam cu un prieten ochelarist despre chinurile pe care trebuia sa le suportam în copilarie, el ca ochelarist, eu ca neamț. El susținea ca era mai rau sa fii ochelarist, eu susțineam ca era mai rau sa fii neamț. E destul de rau sa fii copil ochelarist printre copiii ne-ochelariști, nu zic nu. Dar cred ca, în anumite condiții, e cel puțin la fel de rau sa fii copil neamț printre copiii ne-nemți.

Mi-am petrecut copilaria în epoca de aur, la marginea cartierului Berceni. De fiecare data când se dadea la televizor câte un film de razboi românesc, sovietic sau ce-o fi fost, în care nemții erau „bad guys” eu aveam de tras puternic în fața blocului, pentru ca din hitlerist nu ma scoteau, iar când ne jucam de-a razboiul era clar ca eu trebuia sa fiu „nemții” și s-o încasez pe masura. Cu timpul, ritualul asta devenea extrem de obositor, va dați seama. În schimb, filme de razboi cu ne-ochelariști contra ochelariști eu unul cel puțin, n-am vazut.

Cele mai rele erau comediile de razboi cu nemți, în care aceștia, pe lânga ca erau rai, mai erau și fraieri. Nu puteam sa le sufar, pentru ca știam ce va urma în fața blocului. Trebuie sa recunosc totuși, ca din când în când, dupa vre-un meci reușit al Germaniei vazut „pe bulgari”, copiii ma mai faceau și „Beckenbauer”, dar foarte foarte rar…

Cu toate astea, nici nu vreau sa ma gândesc cum m-aș fi simțit daca pe de-asupra aș mai fi fost și ochelarist.

Cunosc și o variațiune regionala mai optimista a aceleiași teme, care demonteaza parțial argumentația de mai sus: o prietena din Constanța îmi povestea cum s-a dus ea cu toata gașca de copii sa vada filmul „Mihai Viteazul” la cinema. Copiii au fost foarte impresionați și dupa film au încins în fața blocului o joaca de-a Mihai Viteazu și turcii. Cum era normal, cel mai tare baiat din gașca s-a autoproclamat Mihai Viteazu’, iar aia mai slabi trebuia sa fie turcii. Numai ca respectivul Viteazu’ era chiar turc.

Concluzia: cred ca nici eu, nici prietenul meu ochelarist n-avem dreptate, poate trebuia pur și simplu sa fim mai tari. Asta e!

Hanno Hoefer