Vremea frumoasa a permis desfasurarea unor actiuni outdoor, astfel ca in centrul orasului, dupa modelul newyorkez, au avut loc o serie de manifestari si actiuni anticapitaliste, anticorporatiste si antiglobalizationiste, daca traduc eu corect acest termen care-mi scapa acum. Fiindca aia la New York au fost mai aproape de sursa si s-au miscat mai repede, revendicand Wall Street-ul, astia de la Chicago, ca sa nu ramana mai prejos, s-au pus sa ceara intreg orasul, sub sloganul „Occupy Chicago”.
In goana dupa senzational si pentru ca eu nu prind OTV, m-am dus si eu pe acolo, sa iau pulsul strazii, sa intru in dialog cu demonstrantii si sa vad ce suparari au si de ce vor sa ocupe un oras pe care eu nu l-as lua nici daca mi l-ar da cineva de pomana. In primul rind, am fost oarecum surprins sa constat ca, in afara de vreo trei politisti, eram cel mai in virsta din multime, protestarii fiind in marea lor majoritate – 99%, ca sa imprumut un termen de la ei – tineri si foarte tineri care inca cer bani de la parinti sa-si cumpere bere pe buletine false. Strada, adica trotuarul ocupat, ca nu pareau genul in stare sa blocheze o strada cu masini, era populata de liceeni si studenti care chiuleau de la ore, hippie wannabes (cred ca asa e corect, fara i) postitori de joint, artisti si muzicieni care n-au prins preselectia de la American Idol si alte citeva zeci de gura-casca care pozau si filmau cu o mana in timp ce cu cealalta tineau strans de geanta sau de portofel.
Afla cine a participat la miscarea Occupy Chicago, in „Jurnalul unui roman in state, in criza si in buda”, pe Kamikazeonline.ro