Obsesia de a fi simpatic

Sunt destul de puține spoturile sociale care își permit sa cocheteze cu umorul. E firesc. În cea mai mare parte, punctele pe care le ating sunt extrem de sensibile. Sa te joci de-a simpaticul prin campanii sociale serioase e ca și cum ai turna spirt pe o rana deschisa. Îți vine sa urli.

Cand un creativ își permite sa riște o excuție plina de umor într-un caz cu încarcatura sociala are doua șanse. Ori e catalogat drept genial și deci premiat pe masura, ori eșueaza lamentabil. Am întalnit acum 4 ani, printre marii caștigatori de la Cannes, unul rar, din prima categorie. Trecand peste o voce de povestitor și un montaj absolut admirabile, povestea este una absolut reala.

Ni se prezinta cele doua tipologii. Albul și Negrul. Marturisește primul. „Cand ma nasc sunt roz, cand mi-e rau sunt galben, cand mi-e frig sunt verde, cand fac efort sunt roșu, iar cand mor sunt alb”. Urmeaza cel de-al doilea. „Cand ma nasc sunt negru, cand mi-e rau sunt negru, cand mi-e frig sunt negru, cand fac efort sunt negru, iar cand mor sunt tot negru. Și cu toate astea.. Tu continui sa îmi spui mie ca sunt colorat?!” Razi cu pofta și te infiori în același timp daca te simți din poveste.

Zilele trecute am redeschis televizorul pe posturi autohtone, dupa doua saptamani de cura CNN. Surprinzator nici o campanie video nu se preocupa de victimele inundațiilor, în schimb în doua execuții diferite publicitatea a pornit lupta împotriva emigrației ilegale în Marea Britanie. Cum? Cum poate și ea.

În primul spot eroul își decupeaza doua gauri într-un ziar, dupa care îl folosește pe post de paravan de protecție, ați ghicit pentru ca se simte urmarit. Cum ar fi fost pacat sa se opreasca aici, doua ore mai tarziu, într-o alta poveste, un alt erou își pune mai întai o manușa chirurgicala și mai apoi apuca cu ea o ditamai halba de bere, numai buna de baut, din nou, ați intuit perfect, pentru ca și el se simte urmarit. De unde și completarea. „Daca nu vrei sa te simți la fel, singura cale de a emigra e cea legala”. Sa plang? Sa rad? Daca ma uit mai bine la cei doi, dupa cum intepreteaza, la mișto, și, nu în ultimul rand, dupa mimica relaxata, aș zice c-o duc chiar bine.

Nu știu de ce, dar în obsesia de a fi simpatice cu orice chip, o parte dintre campaniile noastre sociale au destinul deodorantelor romanești de pe vremea lui Nea Nicu. Adica, miros a cacat sub brad.

Andi Moisescu