Observatorul Keck

Avînd drept sursă de inspiraţie tehnologia de spionaj din timpul războiului rece, aparate de sablat industriale şi străvechea ”rază a morţii”, Observatorul Keck din SUA este astăzi capabil să vadă aproape în cel mai îndepărtat colţ al universului. Telescopul foloseşte oglinzi cu un diametru de 10 metri pentru a reflecta suficientă lumină încît să faciliteze observarea unei galaxii aflate la 13 miliarde ani-lumină depărtare.

Pentru a-l crea, inginerii s-au întors cu peste 2000 de ani în urmă, pînă la Arhimede, a cărui legendară ”rază a morţii” a dovedit că scuturile pot focaliza lumina şi se spune că ar fi putut chiar incendia navele romane din antichitate. Oglinzile telescoapelor moderne trebuie să fie însă perfect netede pentru ca astronomii să poată vedea detalii în galaxiile îndepărtate. De aceea, opticienii au construit un pulverizator capabil să lanseze atomi individuali care să ofere fiecărei oglinzi o netezime microscopică.

Pentru a demonstra puterea pulverizatorului, tehnicienii gravează cu atomi numele lui Richard Hammond pe un fir de păr al acestuia. Însă chiar şi aceste oglinzi perfecte nu reuşesc să vadă totul. Dar, prin contribuţia unei invenţii din timpul războiului coreean – un avion de spionaj – camerele video cu infraroşu ale telescopului pot detecta o flacără de lumînare pe Lună şi pot observa obiecte la trilioane de kilometri distanţă, ascunse de praful cosmic. Astfel, se poate spune că Observatorul Keck este fereastra noastră către Univers.

Ingineri – marţi, 21.00, National Geographic