Obiceiuri și tradiții de Ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie

În Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se ține post negru, nu se mănâncă și nu se bea nimic.

Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune timp de 40 de zile, să primească botezul în seara acestei zile. După ce primeau botezul, puteau să participe pentru prima dată la liturghia credincioșilor și să se împărtășească. Astăzi, creștinii postesc în această zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfințită numită Agheasma Mare.

Agheazma Mare

În unele regiuni, în special în Moldova, creștinii ortodocși gustă pe nemâncate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), până la 14 ianuarie – odovania praznicului. Se întâmplă că cei opriți de la Sfântă Împărtășanie să primească de la duhovnic binecuvântarea de a lua Agheasmă Mare. Însă, trebuie să fim cu luare aminte la faptul că Agheasma Mare nu poate înlocui Sfânta Împărtășanie.

Alți preoți îi opresc pe credincioși să ia Agheasmă Mare. În acest sens, Sfântul Sava spune: „aceștia nu fac bine pentru că prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfințirea lumii și a întregii făpturi… Deci de unde este socotință acestora pentru că să nu guște apa această, deoarece trebuie să știm că nu pentru această Apă este necurăția în noi, ci devenim necurați prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi că să ne curățim de acestea, bem fără de îndoială această Sfântă Apă”.

Cu Agheasmă Mare se stropesc casele credincioșilor și locuitorii acestora, în Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfințite, cum ar fi de pildă, la binecuvântarea și sfințirea prapurilor, la sfințirea crucii și a troițelor, a clopotului, a vaselor și veșmintelor liturgice, la sfințirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor și a Sfântului și Marelui Mir.

Slujbă de la Agheasmă Mare

Dacă Agheasma Mică se poate săvârși ori de câte ori credincioșii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiază de două ori pe an, pe 5 ianuarie, în Ajunul Botezului Domnului și pe 6 ianuarie, în ziua praznicului Bobotezei.

În cadrul slujbei de sfințire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 și XII, 3-6), apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) și Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), în care se prezintă în rezumat Botezul Domnului. După ectenia mare se rostește rugăciunea de sfințire a apei, compusă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului, adresată Sfintei Treimi: („Treime mai presus de fire…”). Preotul slujitor Îl invocă de trei ori pe Sfântul Duh pentru sfințirea apei („Tu Însuți, dar, Iubitorului de oameni Împărate, vino și acum prin pogorârea Sfântului Tău Duh și sfințește apa această”) și binecuvântează de fiecare dată apa cu mâna, afundându-o cruciș în vasele cu apă. Apoi rostește o nouă formulă de invocare a Sfântului Duh („Însuți și acum, Stăpâne, sfințește apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt”), pe care preotul o rostește tot de trei ori, binecuvântând de fiecare dată apa, cu mâna cruciș.

La finalul slujbei, preotul slujitor afundă de trei ori crucea și busuiocul în apă cântând troparul Praznicului. „În Iordan botezându-Te Tu Doamne …”

În casele credincioșilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate și se gustă din ea pe nemâncate, în zilele de post și ajunare. Potrivit învățăturii Sfinților Părinți, „firea apei celei sfinte este că să spele și trupul și sufletul, să-l sfințească, să-l înnoiască și să-l facă fiu al lui Dumnezeu”.

Un obicei foarte vechi este acela căƒ fetele trebuie săƒ ia de la preot o crenguțăƒ de busuioc sfințit și săƒ-l punăƒ noaptea sub pernăƒ pentru a-și visa ursitul. Tot pentru a-l vedea în vis pe cel sortit, fetele își legau pe degetul inelar un fir de măƒtase roșie busuiocul primit. Dacăƒ în ajun de Boboteazăƒ o fatăƒ nemăƒritatăƒ alunecăƒ pe gheațăƒ, aceasta se va căƒsăƒtori în anul ce urmeazăƒ.

Tradiții și oboceiuri din străbuni

Băƒtrânii spun căƒ cine va străƒnuta în ziua de ajun de Boboteazăƒ va fi norocos tot anul.

Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, și un moment favorabil farmecelor, descântecelor și altor practici magice. Dimineața, înainte de aprinderea focului, se strângea cenușa din soba și gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice și a le proteja de gujulii”.

Fânul de sub față de masă și bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor „pentru a le feri de farmece, de boli și de duhurile rele”. În același scop era folosită și agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul.

Se credea că dacă, în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

În această zi erau interzise certurile în casă și nu se dădea nimic că împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră.

În seara de Ajun se săvârșeau practici de aflare a duratei vieții. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră și se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.