Oana Despa, despre Romania furata

Este Romania intr-adevar furata?

Dacă nu ar fi fost România furată, noi nu am fi existat! Sintagma „România furată” este extrem de dură, crează emoţii diferite. Pe de o parte sunt oamenii care ne susţin total in demersul nostru, alţii fug de noi. A devenit deja o regulă ca prima întrebare, cînd sunăm la cineva, să fie: „Sunteţi de la România furată?”. Îi pot înţelege, dar nu le pot accepta aversiunea. Eu cred că fiecare are ceva de spus despre un eveniment, chiar dacă acel eveniment îi este nefavorabil. Cred că cel mai bine este să îţi susţii punctul de vedere vorbind, explicând, pentru că există percepţia aceea a publicului că cine tace are ceva de ascuns.

Cu ce a inceput noul sezon?

Am inceput cu şcoala. A fost o decizie dificilă, deşi nu pare. Şcoala era un subiect rostogolit de presa ultimilor 25 de ani. Ce ai mai putea spune despre şcoală, ce dezvaluiri ai mai putea face!? Se stie tot. Ei bine, aceasta perceptie e gresita! Şcoala românească supravieţuieşte într-un paradox: avem în continuare zeci de olimpici, dar nimeni nu e mulţumit de învăţământ. Suntem unanimi în a blama nivelul scăzut şi profesorii care au transformat şcoala în afacere. O facem însă pe la colţuri. În public, nu facem altceva decât să păstrăm acest sistem şi să contribuim la înflorirea lui: plătim manuale şi tot felul de materiale didactice inutile, cumpărăm mobilier şi tot felul de dotări cu care copiii nu au ce face şi ne ducem copiii la after-school-ul doamnei învăţătoare sau facem pregătire cu diriginta. Vrem, astfel, să cumpărăm educaţie, dar, în fapt, ne minţim pe noi şi pe copiii noştri. Ei bine, asta am incercat sa aratam in primele materiale de la Romania furata. Ce bine nu au facut autoritatile si ce rau fac parintii.

Cati jurnalisti muncesc la aceste anchete?

Cinci reporteri, colegii care se ocupa de infografii, doi editori de montaj si eu. Plus corespondenţii Digi24 din ţară la care apelăm de fiecare dată când avem o urgenţă şi colegii noştri cameramani.

V-ati simtiti vreodata in pericol? Sau s-au facut presiuni asupra voastra?

Ne-am simţit atât de în pericol cât se simte orice reporter. Mie mi-e greu să spun da sau nu pentru ca ani la rand am fost reporter al secţiei Eveniment. Am trecut şi atunci prin ameninţări, prin aruncat cu pietre sau ouă sau mi s-a smuls microfonul din mână. Unii aruncă cu pietre, alţii te ameninţă cu procese sau că te spun mai ştiu eu cui. Dar cred că toate astea fac parte din meseria noastră. Si mai cred că, dacă am simţi că ameninţările ar depăşi o limită a suportabilităţii, am merge unde trebuie – la autorităţi.