O nișa de piața cat spațiul dintre doua scanduri

Un instrument indispensabil în logistica de distribuție moderna, care permite o mișcare rapida și raționala a marfurilor, europaletul s-a nascut în Olanda, în a doua jumatate a anilor ’50. Utilizați pentru prima oara în transporturile de marfuri de International Union of Railways, europaleții nu pot fi produși la ora actuala decat sub licența EPAL, conform normelor severe ale Comitetului European de Standardizare.

La nivel european, pe piața paleților de lemn, estimata în urma cu cațiva ani la circa 180-200 de milioane de unitați, din care europaleții reprezentau un procent de 20%, țari din Europa de Est precum Polonia și Letonia exercita puternice presiuni concurențiale, grație costurilor reduse ale forței de munca și ale materiei prime. Asociația Europeana a Producatorilor de Europaleți (EPAL) a fost înființata la 1 ianuarie 1995 de catre producatori din Germania, Elveția și Franța, cu scopul de a garanta un sistem de control eficient în ceea ce privește aplicarea normelor tehnice de construcție a paleților standard și de a proteja comerțul în domeniu. Sediul asociației este în Austria, dar au fost create comitete naționale în toate țarile membre. Prin contractele încheiate cu Caile Ferate din fiecare țara în parte și cu Caile Ferate Austriece, proprietare ale marcii EUR, EPAL este responsabila de folosirea acesteia în țarile afiliate. În Romania, singurul producator de paleți care are drepturile de utilizare a simbolurilor EPAL este compania brașoveana MIKIM.

Paletizare și ipoteci
Iuliu Mikloș, managerul companiei Mikim, membru în Consiliul de Administrație al EPAL și în Asociația Germana a Producatorilor de Paleți, cea mai mare organizație patronala din lume în domeniu, spune ca a lucrat în industria prelucrarii lemnului

Pana în ’90, Iuliu Mikloș a lucrat ca inginer la IFED Focșani și la CPL Sfantu-Gheorghe. Imediat dupa Revoluție s-a lansat în propria afacere, un atelier de mobila. „Activitatea fimei mergea foarte bine, dar în 1994 asociatul meu a furat absolut totul și a plecat în lume”, își amintește el.

Ideea producerii de paleți din lemn, pentru orice destinație și de orice dimensiune i-a venit odata cu gasirea primului client, compania Coca-Cola, în activitatea careia, precizeaza el, acest concept al paletizarii era bine împamantenit. Astfel ca, la sfarșitul lui 1994 a înființat MIKIM, cu capital romanesc 100%, dar și I&M Production, o a doua firma care are ca obiect de activitate producția de ambalaje din lemn și carton.

Despre primele investiții facute, Iuliu Mikloș spune acum ca ele au constat mai mult în „idei și efort”, dat fiind ca, la acea vreme creditele bancare ieșeau din discuție, „bancile nici nu se uitau la un mic întreprinzator ca mine”. Și-a început activitatea cu doua mici ateliere la Odorheiu Secuiesc – „acolo gaseam materie prima ieftina” – iar ulterior a reușit totuși sa gaseasca și o finanțare.

„Am reușit sa iau un credit de 15.000 de euro de la o banca care între timp s-a prabușit, dar am ipotecat tot ce aveam, un apartament și un teren în Brașov”, explica managerul.

Cerere și oferta
Paleții din lemn constituie un produs care nu se preteaza comercializarii pe distanțe lungi de transport, astfel ca mare parte din fluxurile comerciale internaționale în acest sector au loc între țarile învecinate, cum ar fi, de exemplu, exporturi din Polonia și Republica Ceha catre Germania, dar și schimburi extracomunitare între Germania, Franța, Benelux, Spania, Italia și Regatul Unit al Marii Britanii. Din 1998, de cand produce europaleți, MIKIM a facut export în Germania, Austria și Italia.

În momentul de fața, 80% din activitatea companiei o reprezinta producția de europaleți, care însa, din luna august a anului trecut este absorbita în totalitate de piața romaneasca. „Nu mai am capacitate și pentru export”, explica managerul MIKIM, printre ai carui clienți se numara companii precum Unilever, Metro Cash&Carry, Carrefour, Colgate, Kraftfoods, Azur Timișoara și Krupp Romania.

Cu 42 de angajați, anul trecut, MIKIM a înregistrat o cifra de afaceri de un milion de euro și conform managerului, reprezinta o afacere profitabila – „nu foarte profitabila, pentru ca afacerile foarte profitabile sunt cele cu alcool, tutun sau femei”, adauga el, mai în gluma, mai în serios.

În ceea ce privește I&M Production, care produce ambalaje deocamdata doar pentru piața locala, anul trecut a realizat o cifra de afaceri de 500.000 de euro

Intuiție și delegare de competențe
La MIKIM, Iuliu Mikloș este director, iar proprietara este soția sa, Alice, absolventa a Conservatorului din București. Baiatul lor, Iulius, se ocupa de propria afacere, organizarea de evenimente. Despre debutul sau în lumea afacerilor, Mikloș spune ca a fost un risc pe care și l-a asumat în totalitate. Mai spune ca la primii pași nu l-a ajutat nimeni, poate doar soția, „care a asigurat stabilitatea familiei” , astfel ca, în curand soții Mikloș vor aniversa 25 de ani de casnicie.

„Am devenit manager vazand și facand, intuitiv, dar fața de mulți alții care nu și-au conștientizat lipsa de cunoștințe, eu mi le-am completat prin cursuri de managementul afacerilor”, spune managerul.

Dupa cum precizeaza el, principiul dupa care și-a condus afacerea a fost cel al delegarii competențelor. Dintre angajații sai, unii au decis în timp sa munceasca pe cont propriu. Colaboreaza și în prezent, relațiile sunt foarte bune pentru ca dupa cum spune, forța de munca trebuie sa fie libera,

Afaceri și sporturi extreme
„Indispensabil pentru oricine vrea sa intre in afaceri este spiritul de întreprinzator, este un lucru complicat, se leaga de educație, dar și de intuiție; indiferent de pregatire, academica sau nu, asta conteaza într-o masura mai mica sau mai mare, spiritul de întreprinzator îți da însa puterea de a merge mai departe, de a face un lucru nou. Apoi, trebuie sa fii un bun manager al timpului, eu cred ca nu sunt, dar am persoane angajate care sunt.”

Ca manager, Iuliu Mikloș considera ca în prezent ar putea sa preia alte firme, sa le dezvolte și apoi sa le vanda. Se ghideaza dupa proverbe latine, crede ca „pe cei îndrazneți norocul îi ajuta” și tocmai de aceea a hotarat sa scoata la vanzare MIKIM și sa înființeze o alta companie, sa creeze concurența în domeniul paletizarii. Un spirit nonconformist, mare amator de sporturi extreme, printre care mountain-biking-ul și kyte-surfing-ul, el își considera dorința de a vinde o afacere profitabila ca fiind un nou obtacol de depașit, „ca o cursa de sarit garduri”. O noua provocare pe de-o parte, pe de alta parte, dupa cum explica, prezența mai multor firme în acest domeniu ar face posibila constituirea un comitet național EPAL Romania.

În ceea ce privește mediul de afaceri din Transilvania, Mikloș spune ca, deși „avioanele aterizeaza la București”, iar inițiativa investiționala este adesea franata de lipsa încrederii în instituțiile statului, aici însa oamenii își respecta mai mult cuvantul dat. Crede în regionalizare, în descentralizarea administrativa ca factor de accelerare a dezvoltarii economice a țarii, pentru ca „banii trebuie sa se învarta în regiune, acolo unde se fac, de mai multe ori, în folosul locuitorilor”. Nu este normal ca toate deciziile economice sa se ia în cercurile de interese de la București, mai spune el; „este vorba numai de politica aici, dar una este sa faci politica economica și alta este sa faci economie politica.”

Cecilia Stroe ZIARUL FINANCIAR