O loterie cu noroc, pentru o țara fara noroc

Nu îmi place sa joc la Loto. Pâna aici, s-ar putea zice ca nu-i nimic anormal. Dar când sunt invitat insistent sa particip alaturi de alți șaizeci (sau așa ceva) de colegi la o „cooperativa” Loto, ca e premiul mare, iar eu refuz… pai atunci nu sunt un încapațânat și un om lipsit de colegialitate?

Culmea e ca la început acceptasem. OK, 100 de mii de fiecare oricum nu înseamna nimic, și poate câștigam! Asta era argumentul care nu parea chiar absurd. Numai ca eu m-am razgândit. Cum am putut sa fac așa ceva?

Pai, e destul de simplu. Nu mi-a trebuit decât o zi. În care am vazut pe toate canalele TV la știri cum sute de mii de oameni se calcau în picioare ca sa prinda un bilet, și am citit în toate ziarele despre imensele sumele care s-au jucat, despre inimaginabilul fond de câștiguri care s-a acumulat, despre fabuloasele șanse ale fiecarui jucator sa-l prinda pe Dumnezeu de picior și sa-l scuture bine, pâna pica și ultimul cent din cei 4.5 milioane de dolari ai marelui premiu.

Numai ca soarta a fost neînduplecata și duminica trecuta. Sacul de bani nu s-a câștigat. Dezamagita, România s-a întors la munca cenușie de zi cu zi, la banala contribuție cotidiana la întarirea PIB-ului, și la insipida reconstrucție a țarii afectate de paisprezece ani apocaliptici de tranziție. Puaaah! Ce plictiseala…

Oricum, „isteria naționala loto” este în siguranța și se va dezvolta exponențial în continuare chiar și fara contribuția mea.

Dar situația nu e chiar așa de albastra. Am mai vazut eu niște exemple de popoare isterice, cu duiumul chiar. De pilda, japonezii, care și-au refacut țara cât ai zice pește, dupa bombardamentele din al doilea razboi mondial. Sa nu-mi spuneți ca acolo n-a fost vorba de isterie în toata regula! Sau germanii, cu ordinea și precizia lor. Asta numai normalitate nu se cheama!

De fapt, mi-e și mila de ei. Îmi pare rau ca Dumnezeu nu le-a dat și lor o loterie forțoasa ca a noastra, sa le mai abata gândurile de la obsesiile astea cu munca. Asta e, tot românuÂ’ saracuÂ’ sa dea exemplul bun!

Mihai Musatoiu, [email protected]