O cursa cu mulți alergatori: care e primul la farmacie

Dincolo de scandalurile periodice între instituțiile de stat care raspund de sanatate și dincolo de disputele mult mediatizate între firmele romanești și straine pe marginea proprietații intelectuale asupra unui medicament sau a altuia, locul cel mai bun pentru a studia evoluția pieței romanești a medicamentelor este farmacia.

Spațiul aseptic și liniștit al oricarei farmacii este în fiecare moment terenul unor lupte surde, dar nu mai puțin crancene: între medicamentele romanești și cele straine, între medicamentul scump și cel ieftin, între producatorii romani și importatori, între marile fabrici autohtone și micile laboratoare, între diverșii distribuitori.

Din aceste lupte, clienții, adica pacienții, au uneori de caștigat. Alteori însa nu. Studiile de piața spun ca în Romania medicamentele sunt evaluate de consumatori în funcție de prestigiul firmei producatoare.

Garanția oferita de marca este extrapolata asupra calitații produsului, astfel ca medicamentele produse de firmele straine sunt apreciate ca avand o calitate și o eficiența mai buna în tratament, comparativ cu cele romanești.

„În presa sau la televiziune apare din cand în cand cate un doctor și spune ca medicamentele romanești au efect placebo, ca sunt o porcarie sau ca facem economie folosind medicamente straine, pentru ca din cele romanești trebuie sa iei nu știu cate ca sa aiba efect. Acestea sunt niște afirmații absolut revoltatoare, indiferent de prestigiul medicului respectiv, afirmații facute vadit cu rea-credința”, considera Mircea Morait, director general al firmei Pharmaplant Biogalenica.

Aparuta în 1997, Pharmaplant Biogalenica este o firma cu capital integral romanesc, singurul laborator din țara autorizat la ora actuala sa produca soluții oftalmice. „Pharmaplant a intrat pe doua segmente de piața care pana atunci nu fusesera atacate de alte firme particulare romanești, respectiv cel al soluțiilor oftalmice și cel al siropurilor pediatrice”, spune managerul.

Pentru cei patru acționari de la Pharmaplant, Mircea Morait, Elena Galbur, Lorena Nastase și Marilena Ciocarlan, „oameni care au lucrat la producția de medicamente întreaga viața”, valoarea firmei pe care o conduc sta în primul rand în știința lor de a face medicamente și în al doilea rand în licențele de fabricație obținute.

„Ideea de a introduce în terapeutica romaneasca produse generice care nu au mai fost realizate în țara a venit absolut de la sine; o data cu privatizarea întregului domeniu economic al comerțului a aparut și nevoia de o oferta de produse romanești suplimentare”, își amintește Morait. În opinia lui, pe parcursul anilor, industria romaneasca de profil nu a fost însa deloc încurajata.

„Ca fabrici puternice, dupa momentul privatizarii, ’91, ’92, nu a aparut decat Europharm, care a avut o creștere absolut spectaculoasa și a ajuns la nivel de fabrica mare, puternica, ulterior cumparata de investitori straini. Restul producatorilor care au luat ființa, probabil vreo 70, 80 sau 90, nu pot fi considerați decat niște laboratoare farmaceutice de producție”.

Micul producator e mai sensibil la moda

Spre deosebire de oferta de produse noi a fabricilor mari, considera managerul de la Pharmaplant, cea a laboratoarelor a fost adeseori mult mai spectaculoasa. „Acestea au fost interesate sa faca niște produse care știau ca se vor vinde bine, ca sunt la moda din punct de vedere terapeutic, de exemplu toata gama de medicamente noi pe aparatul

cardiovascular – captopril, enalapril, gama de medicamente antireumatice, de substanțe pe sistem nervos. Oamenii care lucrau în aceste laboratoare au fost mai activi și mai incisivi decat cei care lucrau în fabrici foste de stat, pe un salariu fix”.

Autorizata de Ministerul Sanatații sa produca soluții de uz intern și extern, soluții oftalmice și siropuri pediatrice, Pharmaplant are cu totul 23 de produse aprobate dintre care, conform managerului, doua treimi nu mai sunt realizate de nici un alt producator roman.

Toate produsele din oferta Pharmaplant Biogalenica sunt realizate în conformitate cu normele europene de control și asigurarea calitații, firma aflandu-se într-un stadiu final de obținere a certificatului GMP(Good Manufacturing Practice).

Toate substanțele active aflate în compoziția produselor Pharmaplant sunt importate, de aceeași calitate cu cea a substanțelor din medicamentele similare de import, explica Mircea Morait, iar prețurile la care rezulta produsele romanești sunt cam la o patrime, o cincime din prețul unui produs strain.

„Din pacate, la ora actuala nu mai exista nici un fel de interes ca sa se vanda produse romanești ieftine; pare incredibil de crezut, dar este real. O mare vina o poarta Consiliul Concurenței, care într-o hotarare de acum doi ani a legiferat existența lanțurilor de farmacii, deci mai multe unitați de vanzare care aparțin aceluiași individ. Iar prin intermediul farmaciilor din zonele cu vad comercial foarte bun, cum sunt Sensiblu sau Helpnet, nu poți sa vinzi, pentru ca firmele respective funcționeaza ca importatori și nu accepta concurența produselor ieftine”.

În orice parte a lumii, activitatea în sectorul farmaceutic este perfect rentabila, industria farmaceutica vine imediat dupa cea a computerelor, ca cifra de afaceri, conform tuturor rapoartelor internaționale, spune managerul.

În Romania zilelor noastre însa, adauga el, a produce medicamente nu mai reprezinta o afacere, este un lucru din ce în ce mai dificil, pornind de la dificultatea înregistrarii unui dosar farmaceutic, a aprobarii lui și terminand cu sistemul de impozitare.

„Aici este singurul ajutor pe care statul roman și Ministerul Finanțelor ar trebui sa-l dea cu buna-știința, pentru ca aceasta calculare a impozitului și a TVA la facturi emise și încasate dupa doua, trei luni sau și mai mult duce automat, daca se lucreaza cinstit, la blocarea firmei respective”. Pharmaplant are 50 de angajați și anul trecut a înregistrat o cifra de afaceri de 1,4 milioane de dolari și o marja de profit medie de 32-33%.

„Am reușit sa ne cumparam spațiul actual într-un sistem leasing, utilajele actuale au fost și ele cumparate și suntem în curs de a achiziționa altele noi, tot prin leasing. Din pacate, nu am avut niciodata nici un leu obținut credit de la vreo banca romaneasca sau straina, nu pentru ca nu am fi vrut, dar nu am avut cu ce sa-l garantam. Tot ce am avut profit am bagat în producție, pentru a o crește și a putea exista”.

Medicamentele generice și noile patente

O țara civilizata, considera Mircea Morait, trebuie sa-și produca singura toate medicamentele generice, respectiv toate medicamentele care nu se mai afla sub patent, nici de sinteza de substanța, nici de formula de condiționare.

La un medicament, un patent înseamna în jur de 20 de ani, un timp care i se acorda aceluia care a descoperit o molecula cu activitate terapeutica certa, apoi molecula poate fi utilizata de orice alt producator.

„Banii ar trebui sa mearga pe import de medicamente noi, ultimul racnet terapeutic, nu sa luam medicamente care se fac de 30-40 de ani de la firme mari din strainatate pentru ca este o prostie. Sau interese colosale”.

Pharmaplant își vinde produsele în întreaga țara prin intermediul depozitelor farmaceutice teritoriale, dar dupa cum afirma Morait, anumite forme de monopol se manifesta și la nivel regional. „Este vorba despre cate o firma sau cate un individ care a cumparat un întreg oficiu farmaceutic, acestea erau niște structuri teritoriale care grupau farmaciile din doua sau trei județe. Faptul ca s-a dat voie ca o singura firma sa cumpere aceasta structura înseamna ca firma respectiva decide tot ce se întampla în zona”.

O alta problema, susține managerul, este ca în Romania oricine își poate deschide o farmacie, chiar daca nu are studii de specialitate. „Un patron poate pune în postul de diriginte de farmacie un farmacist care ar trebui sa aiba responsabilitatea profesionala a unitații. În realitate nu se întampla așa și pe partea profesionala, de Colegiu al farmaciștilor am facut verificari. Un farmacist-diriginte trebuie sa fie docil și sa asculte de unde are voie sa se aprovizioneze și de unde nu”.

Așa se face ca achiziționarea de medicamente devine „un joc de cifre, de bani, de discounturi și de avantaje, nu se discuta niciodata despre medicament, daca este bun, daca are o acțiune utila”.

Pentru ca, apreciaza el, medicamentele romanești, din pacate, sunt mult prea ieftine ca sa mai ascunda și asemenea posibilitați de atragere a farmaciștilor, unui producator autohton nu-i ramane decat „sa se bazeze pe onestitatea unor farmaciști, aflați în farmaciile independente, care au suficient de mult bun-simț sa cumpere și un medicament scump pentru cineva cu o condiție materiala buna, dar și unul ieftin romanesc pentru niște oameni aflați la o limita de existența”.

La capatul celalalt al circuitului: importatorul

Înființata în 1991 ca societate mixta, romano-austriaca, Dita este specializata în importul și exportul de produse farmaceutice și materii prime pentru industria de profil, activitate de depozitare și distribuție de produse farmaceutice.

Lucreaza cu peste 300 de producatori interni, printre care Sicomed, Terapia Cluj, Biofarm și în jur de 100 de firme din strainatate, nume ca Biochemie Austria, Hofman La Roche, GlaxoSmithKline, Novartis.

„Deși la început relațiile noastre cu marii producatori europeni au fost mai mult exclusive, pe parcursul anilor, piața în domeniu a evoluat, s-a produs o specializare a firmelor pe anumite direcții, programe medicale, iar Dita s-a canalizat în principal pe realizarea distribuției pentru farmaciile de detaliu, cu circuit deschis.

Aceasta a fost principala componenta; firma este totuși angajata și în livrarile catre spitale, unde face un procent de 25-28% din rulajul valoric”, spune Adrian Saruș, directorul general al firmei. În ceea ce privește investiția inițiala, compania Biochemie a reprezentat principalul finanțator, dar nu a venit cu capital social, ci a acordat credit.

„În aceasta afacere nu conteaza numai banii, ci și sprijinul firmelor cu care lucrezi. În general se lucreaza pe solduri foarte mari cu clienții, plațile se fac la termene lungi, volumele de vanzari sunt de milioane de dolari, dar milioane de dolari întinse pe luni de zile.

De aceea, motorul unei astfel de activitați îl reprezinta companiile multinaționale și producatorii interni, care au resurse financiare și care pentru a vinde trebuie sa crediteze piața”, spune directorul.

O componenta importanta a realizarii performanței de vanzare este în opinia lui Adrian Saruș tocmai a-ți putea asigura o creditare puternica; „iar aceasta creditare nu se obține de la banci, pentru ca bancile sunt cam scumpe pentru comerțul asta controlat, cu preț și cu margini de profit destul de mici”.

În ultimii ani, producatorii romani de medicamente „nu mai sunt atat de romani, s-au internaționalizat și ei prin structura de capital”, spune Saruș.

Viitorul distribuției cu camionul

În ceea ce privește activitatea de import, aceasta nu reprezinta decat o parte a activitații companiei. „Cealalta este distribuția, avem rețea proprie de distribuție, cu acoperire naționala, avem șase depozite regionale plus alte patru depozite colaboratoare. Toate lucreaza coordonat și realizeaza patru-cinci sute de livrari pe zi la farmaciile din teritoriu”.

În opinia managerului Dita, între import și aprovizionarea de la producatorii autohtoni nu trebuie facuta neaparat o diferența.

„Pentru noi, ca firma de distribuție, importul este o treaba tehnica, este vorba despre achiziție în vederea distribuției. La ora actuala, importul oricum se depersonalizeaza, pentru ca toți marii producatori stabilesc în țara diverse zone de depozit vamal de unde te poți aproviziona fara nici un fel de probleme, pe lei sau valuta. Este vorba despre sortimentație, despre marfa și despre condițiile comerciale”, explica Saruș. De la patru-cinci angajați în 1991, Dita are în prezent 163, iar anul trecut a realizat o cifra de afaceri de 25-30 de milioane de dolari. Saruș spune ca evoluția firmei nu a fost spectaculoasa, ci graduala, în condițiile unei piețe imprevizibile.

„Nu se poate spune cum va evolua piața romaneasca din domeniu; ar trebui sa știu întai ce se va întampla în economia romaneasca anul viitor și apoi voi putea sa spun și ce se va întampla în industria farmaceutica. Nu se poate ști nimic pana nu se limpezesc apele la nivel de minister de finanțe, Casa Asigurarilor de Sanatate, subordonari, ordonari de bugete și execuții disciplinate în spitale, pentru ca responsabilitațile trebuie angajate de la nivelul lor”.

Despre afacerea lui, Adrian Saruș crede ca este una profitabila, dar foarte greu de stapanit. „Orice afacere este profitabila daca reușești s-o ții în mana. Aceasta este una alunecoasa, este profitabila, dar foarte greu de stapanit pentru ca este o piața pretențioasa, concurența este mare, iar problemele sunt disfuncțiile legate de plați; de aici pornește toata ciudațenia, sistemul de sanatate din Romania este într-o veșnica cautare, nu și-a gasit înca nici cadența, nici finanțele”.

Conform lui Saruș, pe piața autohtona a produselor farmaceutice, estimata la 500-600 de milioane de dolari, Dita se afla printre primii zece distribuitori.

„Cu cat ești un distribuitor mai important, zonele de risc sunt mai mari din cauza întarzierilor la plați. Nu e o bucurie în momentul în care ești dator furnizorilor milioane de dolari, cam ai probleme noaptea cu somnul – noroc ca avem medicamentele la îndemana!”, glumește Saruș.

În momentul de fața, precizeaza el, „atuul nostru este ca lucram cu producatorii romani, care nu genereaza niște condiții comerciale deosebit de atractive, iar de aceea nici nu prea s-au aruncat mulți pe distribuția indigena”.

Acest tip de activitate, explica managerul, este mai puțin apreciata de distribuitori, pentru ca marfurile sunt solicitate, sunt de volum, îți trebuie mașini mari de distribuție și mult personal la încarcat și descarcat. „Unui distribuitor îi place foarte tare sa lucreze cu pachețele de medicamente care costa 500.000-1.000.000 de lei, sa se duca cu o mașinuța eleganta sa le livreze la farmacie într-o plasuța și sa plece cu teșchereaua plina de bani. Noi am luat și partea mai grea, descarcam trei camioane de Sicomed pe zi, de Biofarm, le livram farmaciilor, dar în acest fel suntem pregatiți pentru activitatea viitoare”.

{i asta pentru ca, mai crede managerul, „mai devreme sau mai tarziu piața va cere un distribuitor care sa se ocupe de tot nomenclatorul și banuiesc ca acelora care acum lucreaza doar cu produse selecționate le va fi mai greu sa treaca la încarcat și descarcat. Noi de șase, șapte ani cam ducem tot greul acestei distribuții”.

Problema pilulei ieftine Casa de Asigurari de Sanatate nu este interesata sa vanda medicamente cat mai ieftine și astfel sa deconteze sume cat mai mici, apreciaza Mircea Morait de la Pharmaplant, iar recenta renunțare la prețul de referința al medicamentelor îngreuneaza și mai mult ieșirea pe piața a produselor ieftine.

„Exista înainte o obligație ca farmaciile sa se aprovizioneze cu produsul cel mai ieftin, care bineînțeles ca nu era întotdeauna respectata, dar acum s-a renunțat la ea complet, prin normele aparute în Ordinul 72 din februarie 2002. Într-un singur articol de lege se spune ca se poate aplica substituția generica, dar asta daca are bunavoința farmacistul și daca pacientul accepta acest lucru”.

Cu alte cuvinte, pentru ca pacienții sa accepte folosirea unui medicament în locul altuia, farmaciștii trebuie sa le explice atunci cand produsele au prețuri diferite, dar aceeași acțiune terapeutica. „Ei le prezinta însa pe cele mai scumpe, întrucat caștigul lor este proporțional cu prețul medicamentelor”.

Deși cota de adaos comercial variaza în funcție de preț și pentru cele romanești, și pentru cele straine, pornind de la 33% pentru prețuri pana la 20.000 de lei și ajungand la 14% în cazul prețurilor de peste 100.000 de lei, nu s-a putut gasi un sistem prin care sa se împiedice vanzarea preferențiala a medicamentelor scumpe, considera Morait.

Punctul lui de vedere nu este însa împartașit și de medici – cel puțin nu de cei membri ai Colegiului Medicilor din Romania, care a amenințat recent ca va acționa în instanța Ministerul Sanatații și Familiei și Casa Naționala a Asigurarilor de Sanatate tocmai pentru ca apreciaza drept arbitrare noile reglementari privind modalitatea de prescriere și eliberare a medicamentelor.

Colgiul Medicilor considera ca, daca aceste prevederi vor fi puse în aplicare, vor afecta aprovizionarea curenta cu medicamente, mai ales pentru bolile cronice, și chiar viața pacienților. Printre altele, CMR reclama articolul al treilea din Ordinul comun al MSF și CNAS pentru aprobarea listelor cuprinzand denumirile comune internaționale ale medicamentelor din Nomenclatorul de medicamente și produse biologice de uz uman din 18 februarie 2002, document avizat negativ de Colegiu.

Președintele CMR, Mircea Cinteza, a criticat articolul respectiv din Ordin, prin care farmaciștii pot schimba prescripția medicului, cu acordul asiguratului, daca în unitate nu exista produsul recomandat: „Farmacistul nu are competența sa schimbe un medicament cu altul, pentru ca în compoziția unui produs exista excipienți care pot fi fatali bolnavului”.

Cecilia StroeZIARUL FINANCIAR