Nu îl speria…

După îndelungi căutări, găsește o pasăre frumoasă, arătoasă, mușchiuloasă, gălăgioasă.

Ion întreabă:

– Cocoșul ăsta e sănătos?

Proprietarul îi răspunde:

– Este.

– Și cât costă?

– 50 de lei!

– Vai de mine! Dar ce face de banii ăștia?

– Păi, ce face orice cocoș. Cucurigă dimineața, bate cocoșii vecinilor, mănâncă răsadurile.

– Dar, de călcat găinile, le calcă?

– Calcă tot ce prinde. Găini, rațe, gâște, curci, căței, purcei și ce mai ai matale prin curte pe acolo.

– Hm! Și…. Le calcă bine?

– Le calcă foarte bine.

A doua zi, iese Ion în curte dis-de-dimineață. Toate animalele mergeau mai crăcănate. Găini, rațe, gâște, curci, caței, purcei, oi, vaci, până și calul zâmbea mai altfel. Călcase cocoșul tot ce prinsese.

Cât despre cocoș, acesta zăcea, lat, în mijlocul curții, cu picioarele în sus. Părea mort, iar un vultur îi dădea târcoale în aer.

Supărat că o să rămână fără minunăție de cocoș, Ion dă fuga în casă, pune mâna pe arma de vânătoare, iese repede afară și ochește vulturul.

Cocoșul, de jos, îi zice cu un glas scăzut:

– Ușurel, nu-l speria, lasă-l să se așeze…