Nostalgia echipei de aur

Iordanescu încearca sa croiasca viitoarea echipa nationala pe acelasi calapod cu cea de la World Cup ’94. Doar jucatorii sînt altii!

Cînd a pus piciorul pe pamînt românesc dupa peregrinarile sale prin deserturile Arabiei, Anghel Iordanescu a dat de înteles ca va miza masiv pe „jucatorii cu experienta”. E nostalgic!, a fost prima reactie la auzul unei asemenea filozofii. Acum, dupa primul meci adevarat din noul sau mandat de selectioner, putem confirma: da, într-adevar, e nostalgic, dar nu dupa „garda veche”, ci dupa rezultatele obtinute cu aceasta! Miercuri seara, pe „Stade de France”, Lobont i-a fost preferat mult mai vîrstnicului Stelea, Chivu i-a luat locul la marcaj lui „Tatuca” Prodan, iar pe flancul stîng a apararii al fost aruncat în lupta un debutant! Dintre „veteranii” campaniei glorioase de la World Cup ’94 au mai ramas doar doi titulari: Gica Popescu si Dorinel Munteanu, ultimii mohicani!

Formula americana

În speranta ca va repeta performantele din anii 1993-’98 (trei calificari consecutive la turneele finale), Iordanescu încearca sa creeze un sistem de joc asemanator. El cauta jucatori care se potrivesc acestui sistem. Asa se explica unele promovari care par fortate, de genul celei a lui Rat. Pentru selectioner, Rat nu este de fapt Rat, ci un posibil Selymes II.

Dar sa luam echipa post cu post, pornind de la cea care facea furori în America: Stelea (Prunea) – Dan Petrescu, Mihali (Selymes), Belodedici, Prodan, D. Munteanu – Hagi, Lupescu, Gh. Popescu, I. Dumitrescu – Raducioiu.

Generalul avea doua formule mari si late: una cu 5 fundasi, pentru adversarii cu atacuri devastatoare (Argentina, Columbia), alta cu 4 fundasi, pentru ceilalti (Elvetia, SUA, Suedia). Adaptarea de la 5 la 4 era simpla: disparea din schema un stoper, Mihali, era avansat la mijloc Dorinel Munteanu, lasîndu-i locul de fundas stînga lui Selymes.

Acum, ecuatia e aceeasi: cînd are nevoie de doi stoperi, Iordanescu apeleaza la Filipescu (cu înlocuitorul Radoi) si la Chivu, dublati de liberoul Gica Popescu. Daca pastreaza un singur stoper, îl deplaseaza pe stînga pe Chivu si-l scoate din schema pe Rat (sau Soava, sau care-o mai fi).

De unde-l luam pe Hagi II?

Asadar, urmasul tandemului Stelea – Prunea a fost gasit: Lobont. La fel cei ai lui Dan Petrescu (Contra), Mihali (Filipescu sau Radoi), Belodedici (Gica Popescu, retras din linia de mijloc), Prodan (Chivu), Selymes (Rat, Soava etc.).

În compartimentul median, mult mai usor de înlocuit par a fi închizatorii Lupescu (cu Ghioane sau Codrea) si Gica Popescu (prin reprofilarea lui Dorinel Munteanu). La „partea artistica”, Adrian Ilie nu e departe de Ilie Dumitrescu: la fel de talentat, la fel de inconstant. Problema e la decar: cînd joaca pentru echipa nationala, Mutu seamana cu Hagi doar prin numarul purtat pe spate.

Cum pentru atac exista de asemenea solutii, Moldovan, Niculae si Ganea revendicîndu-se ca urmasi ai lui Raducioiu, marea problema a lui Iordanescu tot numarul 10 ramîne. Daca nu va reusi sa descopere un conducator de joc cu multa personalitate, un Hagi II, s-ar putea sa nu-i fie de ajuns faptul ca i-a gasit pe Stelea II, Dan Petrescu II, Belodedici II…

Sursa: www.prosport.ro