(ni)no 961, (ni)no cry
In momentul in care scriu, imi sprijin capul de umarul prietenesc al peretelui. Mana lui rece tinuta la fruntea mea face in momentul asta mult mai mult decat serviciul de ambulanta 961. De fapt, daca acum m-as duce pe strada, cerand un sfat si doamna de la chiosc mi-ar zice sa iau o aspirina, chiar si asta ar fi mai mult decat implicarea celor de la 961. Dar sa fiu mai explicita…
Fiindu-mi rau de cateva zile, aseara sun la Salvare, zicandu-mi ca ei trebuie sa stie despre ce e vorba si ce ar trebui sa fac. Pun mana pe telefon si formez cu speranta-n suflet. Pe masura ce telefonul taraie, dar nimeni nu catadicseste sa si raspunda, entuziasmul meu pleaca spre locuri mai bune.
Mai astept putin, poate doamna era la tigara, oameni suntem, nu-i asa? Telefonul suna in continuare, loial. Dupa circa doua minute, raspunde o doamna plictisita. Incep sa-i explic despre ce e vorba.
Ma intrerupe la jumatatea frazei: „Deci doriti un sfat medical?” Nu, doamna, am sunat sa vad ce mai faceti… „Stati putin, sa va transfer la serviciul de ambulante”. Stau, ca doar ce sa fac, sa le platesc asigurari degeaba?
Mai suna nitel, imi raspunde o alta doamna, la fel de implicata.
Incep iar povestea si am un deja-vu: „Dumneavoastra doriti un sfat medical?” Incep sa ma simt ca in „Moartea domnului Lazarescu”.
„Da! Vreau un sfat medical”. „Stati putin, sa caut medicul”.
Mai stau, deja ma asezasem comod pe marginea cazii. Dupa inca un minut, doamna ma anunta ca medicul nu este acolo, a avut multe solicitari si e plecat. „Si eu ce fac?”, o intreb. „Pai sunati si dumneavoastra maine”.
Pai chiar asa, de ce nu? Ne numim noi „Salvare”, dar nu credeti si dumneavoastra ce scrie pe toate gardurile sau masinile, ca si noua ne mai scriu unii din cand in cand pe dubite „SPALAMA”, dar daca ne-am lua dupa toti golanii…..
Alina Musatoiu