Nico şi Vlad Miriţă – Pe o margine… de Eurovision

Dacă s-ar face un top cu cele mai bune voci din România, Nico şi Vlad ar fi pe poziţiile fruntaşe. Dar, cum se întîmplă la noi, nu întotdeauna vocile cele mai bune au parte şi de cea mai bună promovare. Deşi între cei doi există diferenţe de ani şi de stil, drumul lor prin showbiz-ul mioritic a fost la fel de anevoios. Am putea spune că Nico are un avantaj în faţa lui Vlad, artista fiind mult mai cunoscută publicului larg. După ce a cîştigat Festivalul Mamaia în 2002, fără să fi mai urcat pe o scenă pînă atunci, Vlad n-a avut parte de vreo ascensiune în ce priveşte muzica pop din România. Cu un album de debut nepromovat suficient, numele lui a dispărut uşor din atenţia publicului. Însă tînărul din Tîrgovişte s-a îndreptat spre operă. Absolvent al Şcolii populare de artă din Tîrgovişte şi al Facultăţii de comerţ din cadrul ASE-ului, Vlad a fost angajat ca tenor la Opera Naţională din Bucureşti, chiar dacă nu a terminat Conservatorul. A fost o excepţie şi una de valoare, căci Vlad i-a cucerit repede pe melomani. ”Mă bucur să văd mulţi tineri la Operă. Atunci cînd nu am un rol mare în vreun spectacol, după ce îmi termin partea, mă schimb şi vin în sală, mă aşez în ultimul rînd şi urmăresc şi eu ce se întîmplă. Sînt foarte mulţi tineri prezenţi, le place şi chiar au opinii pertinente. Şi sînt mulţi care nu au mers niciodată pînă acum la vreun spectacol de operă. Nici eu, cînd am intrat în corul Operei, nu fusesem niciodată să văd un astfel de spectacol. Mi-era şi ruşine să spun!”, povesteşte Vlad. Şi, cum a terminat ASE-ul, nici afacerile nu au fost ocolite. A pus pe picioare o firmă de termopane în Tîrgovişte şi un cabinet stomatologic, de care are grijă mama lui. În prezent, preferă să se ocupe de proiectele muzicale: ”La ora aceasta, mă întreţin din muzică şi îmi merge chiar foarte bine. Pregătesc un album de pop-opera; este un gen care merge foarte bine afară şi care a început deja să prindă şi la noi. Am avut deja cîteva concerte de gen, , pe care le organizează chiar impresarul meu, Laurenţiu Daşcă. În repertoriu, am şi arii de operă, dar şi melodii pop cîntate în manieră clasică. În plus, o altă persoană implicată în industria muzicală doreşte să-mi producă un album pentru Marea Britanie şi SUA. După ce termină concursul Eurovision, mă voi concentra şi asupra acestui proiect”.

Duetul potrivit…
Nico şi Vlad au mai înregistrat o piesă împreună, în urmă cu patru ani, însă cei de la casa de producţie au decis că melodia nu este comercială şi că nu merită să investească în ea. ”Dacă mi se propune un duet şi îmi place vocea respectivă, mi se pare ceva inedit, accept imediat. De exemplu, colaborarea cu BUG Mafia. Eu sînt un artist polivalent, pot să cînt orice: populară, r&b, pop, disco, jazz, soul… orice. La Vlad, mi-a plăcut în primul rînd vocea lui, apoi personalitatea sa. Şi, în plus, eu nu am cîntat niciodată pînă acum cu un cîntăreţ de operă, aşa că am acceptat imediat”, povesteşte Nico. Cum s-a ajuns la un duet pentru Eurovision? ”Anul trecut, cînd m-am apucat de acest album, Andrei Tudor a început să-mi lucreze piese, printre care şi . Nico a venit într-o zi la studio, a auzit-o, i-a plăcut foarte tare şi a zis că vrea să facem un duet. Am înregistrat şi am hotărît să o înscriem la Festivalul Mamaia. Nu a trecut de preselecţii, însă noi am considerat că merită să o promovăm la cîteva emisiuni. Astfel, după 1 octombrie – ca să nu existe nici o problemă, am mers la Măruţă în emisiune, la . I-a plăcut foarte tare şi a insistat că ar fi bine să mergem la Eurovision. Aşa am ajuns aici!”, ne explică Vlad. Aici… adică în selecţia naţională pentru Eurovision. Şi, cum la noi nu există concurs fără scandal, nici trioul format din Nico, Vlad şi Andrei Tudor n-a fost scutit. Piesa ”Pe o margine de lume” a reuşit să strîngă cel mai mare număr de puncte din partea juriului şi a publicului, dar şi multe acuze de plagiat şi reproşuri. ”Eurovisionul are două feţe: cea din ţară şi cea de afară. La noi, e urît ce se întîmplă de fiecare dată. În loc să fim fairplay şi să ne înţelegem ca totul să iasă cît mai bine pentru noi ca români, nu ştim decît să ne vorbim de rău şi să ne acuzăm aiurea. Mi-a fost foarte greu atunci cînd am plecat în turneul de promovare şi eram sunată de pietenii din ţară care îmi povesteau ce se mai scria de rău în ziare. Pe de altă parte, există şi mai mulţi cei care ne plac şi ne susţin, nu degeaba am fost votaţi în finală de atîţia oameni”, se revoltă Nico.

Mirajul Eurovisionului
De ce se înghesuie toată lumea să meargă la Eurovision? Pentru că este cel mai prestigios concurs de compoziţie din Europa, ale cărui ecouri se resimt în toată lumea. ”Sperăm să avem o prestaţie foarte bună, un show minunat şi să ne simţim bine pe scenă. Eurovisionul este un moment pe care şi-l doresc foarte mulţi. E un concurs foarte mare, organizat la un nivel foarte înalt, cu o sono­rizare deosebită – a doua sono­rizare din lume, după concertele Madonnei. În astfel de condiţii, e firesc ca oricine să-şi dorească să ajungă la Eurovision. Reprezintă un bagaj de experienţă la care ai acces dintr-odată şi care te ajută foarte mult: fie că te întorci în ţară, fie că ţi se deschid porţile spre piaţa internaţională. Este o expunere foarte mare”, explică Nico. Iar Vlad o completează: ”Este imprevizibil ce se poate întîmpla la Eurovision. Spectacol, voce, atitudine, mesaj… întotdeauna primează altceva. Nu poţi să găseşti reţeta perfectă. Noi nu o să avem vreo coregrafia spectaculoasă sau artificii care să iasă din butoaie. Pentru noi contează să fim aproape de publicul din sală, dar să trecem şi de micul ecran, pentru că cei care ne privesc la televizor sînt cei care ne vor da puncte”. Superstiţii? ”Nu prea multe. De exemplu, cînd mă descalţ, nu-mi place să las stîngul înainte de dreptul. Mă simt ca şi cum aş fi legat de picioare!”, se amuză Vlad. După Belgrad, cei doi îşi doresc să continue colaborarea. Piesa ”Pe o margine de lume” va fi inclusă pe albumul lui Miriţă şi va fi cîntată în diverse concerte.

Eurovision în cifre

• Anul acesta, Eurovision are parte de un nou record: 43 de ţări participante. Din cauza aceasta, s-a schimbat şi regulamentul. În finala de pe 24 mai, nu există decît cinci ţări calificate deja: cele patru finanţatoare – Marea Britanie, Germania, Franţa şi Spania – plus Serbia, ţara care a cîştigat ediţia trecută. Celelalte se vor lupta pentru un loc în finală pe 20 şi 22 mai, cînd vor avea loc semifinalele.
• Cea de-a 53-a ediţie a concursului Eurovision se va ţine în Arena din Belgrad, una dintre cele mai mari construcţii de gen din Europa, care oferă pînă la 23.000 de locuri.
• Scena este aproape gata şi îi va uimi pe spectatori şi pe telespectatori cu panourile uriaşe pe care vor fi proiectate diverse elemente grafice.
• De la an la an, s-a înregistrat o creştere semnificativă a nu­mă­­rului celor care votează. La ediţia de anul trecut, s-au înregistrat 8.778.480 de apeluri şi SMS-uri. Se estimează că peste 100 de milioane de teles­pecta­tori din întreaga lume urmăresc spectacolul în fiecare an.

Eurovision: Semifinala
1 marţi, 22.00, TVR 1