Nici ploaia nu l-a oprit
Australianul Lleyton Hewitt si-a asigurat ieri prezenta în finala de duminica, dupa ce a distrus sperantele lui Tim Henman de a deveni primul britanic învingator la Londra în ultimii 72 de ani
WIMBLEDON
Luminita Paul, Robert Berza
A fost o finala disputata cu doua zile mai devreme, din moment ce în celalalt penultim act s-au întîlnit Xavier Malisse si David Nalbandian, jucatori pe care aproape nimeni nu-i vedea batîndu-se pentru trofeul ierbii. Lleyton Hewitt (21 de ani), liderul mondial, si Tim Henman (27), speranta perpetua a englezilor într-o victorie la ei acasa, au oferit însa un spectacol inegal.
Ca si acum doua saptamîni, cînd au disputat finala de la Queen’s, cel care a dominat a fost australianul. Chiar daca în spatele lui Tim a stat dorinta unei întregi natiuni, asta nu l-a putut pazi de ferocitatea loviturilor din spatele terenului trimise de Hewitt cu perseverenta unui robot. Macelul controlat, oprit dupa 7-5, 6-1, 7-5, a durat doua ore si 19 minute, fara întreruperile cauzate de ploaie. „E incredibil”, a spus Lleyton. „Wimbledon-ul înseamna teribil de mult pentru australieni. Acum nu prea mai am cuvinte. Pe toata durata meciului mi s-a parut ca vad o minge imensa, cît una de fotbal, si ca o lovesc mereu cu centrul rachetei”.
Aceasta victorie îl trimite pe Hewitt în prima finala la Londra din cariera. Pîna acum, el a cîstigat un singur turneu de Mare Slem, US Open 2001. Pentru Henman, în schimb, dezamagirile continua. A patra semifinala pe iarba de acasa, al patrulea drum înfundat. Daca s-ar fi calificat în ultimul act, ar fi devenit primul britanic de la Bunny Austin (1938) care izbutea o asemenea isprava. Daca ar fi cîstigat, ar fi închis o perioada sterila de 72 de ani. N-a reusit. Pentru ca în fata lui a stat un tînar mai flamînd de glorie si mai sigur pe forta lui.