Nanny McPhee (2006)

Emma Thompson și Lindsay Doran fomeaza o echipa de scenarist / producator înca din 1990 când s-au întâlnit la producția Dead Again, în care Thompson a jucat, iar pe care Doran a produs-o. Dupa experiența ultimului film la care au colaborat, Sense and Sensibility, Thompson și Doran au cautat ceva nou la care sa lucreze împreuna, sperând sa gaseasca acel tip de proiect pasionant, așa cum a fost Sense and Sensibility pentru amândoua. Nici o idee nu parea sa le captiveze pâna când Thompson i-a povestit lui Doran despre seria de carți britanice pentru copii Nurse Matilda.

Thompson spune, „Am gasit acele carți în biblioteca personala. Nu au fost niciodata preferatele mele, dar mi-au placut și m-au încântat ilustrațiile. Am recitit prima carte în urma cu șapte ani și am descoperit ca totuși era ceva interesant în acea poveste”.

„Emma mi-a istorisit subiectul de baza al poveștii și fara sa mai aud altceva, fara sa citesc carțile, mi-am dat seama ca este o idee minunata pentru un film”, continua Doran.

Carțile (Nurse Matilda, Nurse Matilda Goes to Town și Nurse Matilda Goes to Hospital), scrise la începutul anilor 1960 de Christianna Brand, aduc povestea legendarei dadace magice, dar nearatoasa, care reunește o familie mare cu mulți copii obraznici. Carțile au constituit un izvor bogat de inspirație pentru Thompson și Doran, care au simțit ca personajele, situațiile și relațiile dintre personaje sunt des întâlnite.

Unul dintre primele lucruri la care s-au gandit cele doua a fost sa-i schimbe numele dadacei. Dupa o cautare printre mai multe variante, în cele din urma au stabilit ca dadaca lor sa se numeasca Nanny McPhee. „Mama Emmei (actrița Phyllida Law) ne-a dat ideea sa o numim ‘McPheeÂ’ și imediat ne-am dat seama ca acest nume suna cel mai potrivit”, spune Doran.

Dupa cinci ani, procesul de scriere a scenariului a fost terminat si povestea era gata.

Informații despre poveste

Cei șapte copii Brown – Simon, Tora, Eric, Lily, Christianna, Sebastian și Baby Aggy – par a fi cei mai obraznici copii din lume. Tatal lor, Dl. Brown, este foarte ocupat, lucrând zile întregi la biroul de pompe funebre local, neavând timp sa se ocupe de problemele odraslelor lui. Mama copiilor a murit de doar un an de zile, dar Matușa Adelaide a Dlui Brown, amenința ca va taia alocația cu care ea ajuta familia daca Dl. Brown nu se va recasatori într-o luna de zile. Închisoarea datornicilor îl așteapta daca nu se supune condiției, iar soarta copiilor ar fi de neimaginat.

Dl. Brown decide sa nu le spuna copiilor, dar ei afla și cred ca tatalui lor nu îi pasa suficient de mult de ei încât sa-i anunțe ca în curând vor avea o noua mama vitrega. Ca rezultat, comportamentul lor se înrautațește și se poarta cumplit, propunându-și sa mai alunge o dadaca pe care sa o faca sa plece țipând din casa lor. Simon, cel mai mare baiat și conducatorul fraților, pastreaza o lista care arata care este durata ce le-a luat sa alunge pe fiecare dintre cele 17 dadace pe care le-au avut pâna în prezent.

Dl. Brown tot aude o voce misterioasa care spune ca dadaca de care are nevoie este o persoana pe nume Nanny McPhee, dar nu are nici cea mai mica idee despre cine este aceasta sau cum sa o gaseasca.

„Mai curând va ninge în august, decât aceasta familie sa o ia pe drumul cel bun”, afirma bucatareasa, D-na Blatherwick, catre camerista Evangeline, care îi adora pe copii în ciuda comportamentului lor. Familia Brown are nevoie doar de un miracol. Ceea ce primesc este Nanny McPhee.

Într-o seara, în timp ce copiii îi devastau bucataria D-nei Blatherwick, în fața ușii casei apare legendara Nanny McPhee – o femeie mica, urâta, încruntata și comica, ale carei trasaturi includ un nas bulbos, o singura sprânceana respingatoare, o pereche de negi paroși și un dinte nearatos ieșit în afara.

Dl. Brown are îndoieli asupra faptului ca aceasta este persoana despre care se presupune ca ar avea nevoie, dar descopera ca nu poate sa-i dea acesteia raspunsuri satisfacatoare despre proprii lui copii. „Știu ei sa spuna ‘te rogÂ’ sau ‘mulțumescÂ’?”, întreaba ea.

„În ce context?”, este replica șovaitoare a Dlui Brown. Nanny McPhee stabilește – „Copiii tai au nevoie de mine” – și se îndreapta spre bucatarie unde se ciocnește pentru prima oara de comportamentul înspaimântator al copiilor Brown.

Copiii se prefac ca nu observa aceasta creatura cu înfațișare alarmanta și continua sa se joace în bucatarie toata noaptea.

Dar o singura lovitura a baghetei magice a lui Nanny McPhee schimba totul. Deodata copiii realizeaza ca trebuie sa se joace în bucatarie toata noaptea, fie ca vor sau nu acest lucru, pâna când o vor ruga pe Nanny McPhee sa-i lase sa se opreasca. O batalie a voințelor are loc între Simon și Nanny McPhee: daca Simon ar trebui sau nu sa spuna „te rog”. Dar când el este pe punctul de a fi „copt și Aggy fiarta”, Simon se indupleca și spune cuvintele pe care nu le-a spus niciodata. Și o spune politicos.

Într-o clipa bucataria este curata ca la început și nici bucatareasa și nici Evangeline nu-și aduc aminte de cele întâmplate. Dar copiii își aduc aminte, iar cei mai mici se tem ca s-a gasit cineva care sa fie pe masura lor.

Când Nanny McPhee apare în dormitorul lor, spun o serie de nume la întâmplare în locul celor reale ca sa-i arate ca nu-i poate speria. Dar Nanny McPhee știe deja numele fiecaruia, iar când parasește camera le spune credo-ul ei: „Când aveți nevoie de mine, dar nu ma vreți, trebuie sa ramân. Când ma veți vrea, dar nu mai aveți nevoie de mine, atunci va trebui sa plec.” „Nu te vom vrea niciodata”, spune Simon, disprețuitor ca de obicei. „Deci, nu voi pleca niciodata”, raspunde Nanny McPhee senina și dispare pe scari.

În zilele ce au urmat, copiii descopera ca orice pozna pe care o vor face va fi folosita împotriva lor de Nanny McPhee, careia pare sa-i placa sa-i faca sa simta și ei gustul propriului medicament. Între timp, o noua problema apare pentru Dl. Brown atunci când Matușa Adelaide sosește și își anunța intenția de a lua pe una dintre fete sa locuiasca cu ea.

Copiii aud planul și se opun îmbracând animalele familiei în cele mai bune haine ale fetelor sperând ca femeia batrâna cu vedere slaba va lua un animal cu ea în locul unei fete. Dar când Matușa Adelaide zarește una dintre adevaratele fete Brown și o înhața, ceilalți copii își dau seama ca nu au alta solutie decât sa-i ceara ajutorul femeii care le-a spus ca le va fi la dispoziție oricând au nevoie de ea.

Nanny McPhee raspunde apelului lor și îi distrage atenția Matușii Adelaide implicând întreaga familie în dansul magarușului. Dar soluția este doar de moment și le amintește astfel copiilor ca cineva va trebui sa se afle în trasura Matușii Adelaide la plecarea acesteia.

Fetele Brown reacșioneaza cu surprindere, dar Simon salveaza ziua rugând-o pe Evangeline, o domnișoara educata, sa mearga cu Matușa Adelaide. Schimbul este facut, fetele sunt în siguranța, iar copiii încep sa o reevalueze pe aceasta dadaca pe care o considerau inamicul lor.

Ei observa, de asemenea, ca ceva misterios se întâmpla; pe masura ce ei învața câte o lecție de la Nanny McPhee, înfațișarea acesteia se schimba. Negii dispar, nasul se micșoreaza, singura sprânceana pe care o are se separa în doua normale. Oare s-a schimbat ea cu adevarat sau doar atitudinea copiiilor fața de ea s-a schimbat?

Odata cu apropierea termenului limita de casatorie, Dl. Brown o invita la ceai pe îngrozitoarea Dna. Quickly, o femeie atât de înverșunata sa-i câștige acestuia afecțiunea, încât a flirtat cu el chiar și la funerarille celui de-al treilea ei soț. Simon încearca sa vorbeasca cu tatal ei despre Dna. Quickly, dar acesta nu are timp sa-l asculte, așa ca baiatul se duce sa-i ceara ajutorul lui Nanny McPhee. Cu toata ca aceasta refuza sa-l ajute direct, ea este de acord sa nu intervina atunci când copiii vor încerca sa o îndeparteze pe Dna. Quickly.

Dna. Quickly sosește și nazbâtiile încep. O broasca râioasa in ceașca de ceai, viermi în sandwichuri, o tarantula coborâta în buclele ei blonde, toate aceste incercari rateaza și îi face pe Dl. Brown și Dna. Quickly sa devina și mai apropiați. În final Dna.

Quickly pleaca furioasa, convinsa ca Dl. Brown a încercat doar sa o seduca toata dupa-amiaza, fara a avea intenția de a o cere în casatorie. Parasit fara nici o speranța, Dl Brown le marturiseste totul copiilor și le spune ca familia este pe cale sa se destrame. Nanny McPhee le propune copiilor sa gaseasca ei singuri o soluție de aceasta data.

Copiii merg la casa Dnei Quickly și o roaga sa se întoarca la Dl. Brown, apoi îl roaga pe tatal lor sa o ceara în casatorie pe aceasta femeie îngrozitoare. În acea noapte, Dl. Brown le cere iertare copiilor lui pentru neîncrederea pe care a avut-o în ei, iar ei îi cer scuze pentru ca s-au purtat urât. Cu toții formeaza din nou o familie fericita , chiar și pentru doar câteva zile înainte de nunta. Nanny McPhee îi arata Dlui Brown ca el a învațat una dintre cele mai importante lecții ale ei: sa asculte. Și înca o data, înfațișarea ei pare sa se schimbe.

În ziua nunții, familia Brown pare sa se confrunte cu o dilema imposibila. Ar trebui într-adevar Dl. Brown sa se casatoreasca cu Dna. Quickly? Se vor descurca oare copiii singuri sa salveze aceasta zi? Magia lui Nanny McPhee în tandem acum cu propria ingeniozitate a copiilor, aduc o serie de surprize hilare și emoționante, transformând ziua îngrozitoare a nunții într-o fericire glorioasa a familiei, dar și o reamintire trista pentru Nanny McPhee ca atunci când copiii o vor, dar nu mai au nevoie de ea, va trebui sa plece.

DESPRE DISTRIBUȚIE

EMMA THOMPSON (Nanny McPhee) s-a nascut în Londra. Tatal ei a fost regizorul de teatru Eric Thompson, de asemenea și creatorul seriei de succes pentru copii The Magic Roundabout. Mama ei este actrița Phyllida Law.

Thompson și-a facut apariția în televiziune, jucând în 1985 alaturi de Robert Lindsay în musicalul Me and My Girl. În același an, propria emisiune, Up For Grabs, a fost lansata pe Channel 4.

Debutul pe marile ecrane a fost rolul din The Tall Guy, film regizat de Mel Smith, în care au mai jucat Jeff Goldblum și Rowan Atkinson.

În 1988, ea a filmat Henry V, regizat de Kenneth Branagh, care a facut parte și din distribuție. În anul urmator a filmat pentru Impromptu, regizat de James Lapine.

În 1990 Thompson a jucat în Dead Again, film regizat de Kenneth Brannath care a și interpretat un rol. Au mai urmat alte roluri în PeterÂ’s Friends și Much Ado About Nothing, amândoua regizate de Branagh.

A mai jucat alaturi de Anthony Hopkins în Remains of the Day, rol pentru care ea a fost nominalizata la Premiile Oscar® și Globul de Aur pentru ‘Cea mai Buna Actrița în Rol SecundarÂ’. A urmat apoi rolul din filmul lui Jim Sheridan, In the Name of the Father, alaturi de Daniel Day-Lewis, rol pentru care de asemenea a fost nominalizata la Premiile Oscar® pentru ‘Cea mai Buna ActrițaÂ’. În 1993, Thompson a câștigat Premiul Oscar® pentru ‘Cea mai Buna ActrițaÂ’ și Globul de Aur, cât și Premiile Criticilor de Film Naționali, din New Zork și Los Angeles și un Premiu BAFTA, toate acestea pentru rolul ei din producția Merchant-Ivory HowardÂ’s End.

În 1994, ea a aparut în The Blue Boy, o producție independenta filmata în Scoția și în Junior, o comedie în care au mai jucat Arnold Schwarzenegger și Danny DeVito, pentru regizorul Ivan Reitman.

Un an mai târziu a jucat în rolul principal în Carrington, povestea lui Christopher Hampton despre dragostea ciudata dintre artista Dora Carrington și Lytton Strachey. De asemenea, ea a mai jucat și scris scenariul adaptat (bazat pe romanul lui Jane Austen) al filmului Sense and Sensibility pentru regizorul Ang Lee. Pentru acest film, Thompson a primit Premiul Oscar® pentru ‘Cel mai Bun Scenariu AdaptatÂ’, cât și Premiul Globul de Aur și multe alte premii.

Pentru Thompson au urmat roluri în filme ca: The Winter Guest, filmat în Scoția, în care a jucat alaturi de mama ei Phzllida Law; Primary Colors, alaturi de John Travolta,Billy Bob Thornton și Kathy Bates; și Judas Kiss, alaturi de Alan Rickman.

Cel mai recent, Thompson a jucat în filmul de debut regizoral al lui Richard Curtis, Love Actually. Ultima producție pentru care a filmat este Stranger than Fiction, alaturi de Will Ferrell, Dustin Hoffman, Maggie Gyllenhall și Queen Latifah, ce va fi lansata în 2006. Stanger than Fiction este regizat de Marc Forester și produs de Lindsay Doran, marcând astfel cea de-a patra colaborare cu producatoarea Doran.

COLIN FIRTH (Dl. Brown), actor al teatrului britanic, este un veteran al unor numeroase roluri în filme de televiziune și pe marele ecran. Cel mai recent, Firth a jucat în Where The Truth Lies, iar ultima data a putut fi vazut interpretându-l pe Mark Darcy în comedia britanica de succes Bridget Jones: The Edge of Reason.

Înainte de acestea a jucat în thrillerul psihologic Trauma, alaturi de Mena Suvari și în Girl With a Pearl Earring alaturi de Scarlett Johansson și Tom Wilkinson. În octombrie 2003, Firth a aparut în producția Working Title Love Actually, în a carei distribuție au fost incluși și Hugh Grant, Emma Thompson, Liam Neeson, Laura Linney și Keira Knightley. În 2002, Firth a putut fi vazut jucând alaturi de Rupert Everett și Reese Witherspoon în filmul Miramax The Importance of Being Earnest. În 2001, Firth a încântat publicul din întreaga lume când a interpretat pentru prima data rolul lui Mark Darcy, alaturi de Renée Zellwegger, în comedia britanica de succes The Bridget JonesÂ’s Diary.

În 1998, Fith a jucat în Shakespeare in Love, rolul lui Lord Wessex, sotul cel rau al lui Violet De Lesseps, interpretata de Gwyneth Paltrow. În 1996, Firth a aparut în multi-nominalizatul film la Premiul Oscar® The English Patient.

A mai jucat în filme ca: What a Girl Wants; Hope Springs; Relative Values; A Thousand Acres (cu Michelle Pfeiffer și Jessica Lange); Apartment Zero; My Life So Far; The Secret of Women; Fever Pitch; Circle of Friends; Circle of Friends; Playmaker; și rolul principal în Valmont.

KELLY MACDONALD (Evangeline) și-a început cariera cu rolul din filmul Trainspotting în 1996. Au urmat roluri în filme ca: Stella Does Tricks; Some Voices; thrillerul Gosford Park, pentru care a primit o nominalizare la Premiul Empire pentru ‘Cea mai Buna ActrițaÂ’; Cousin Bette; My Life So Far; Elizabeth; In Loss of Sexual Innocence; Splendour; Entropy; House!; Two Family House; Strictly Sinatra și Brush With Fate.

Cel mai recent a putut fi vazuta jucând în: Intermission; Finding Neverland, în rolul lui Peter Pan; A Cock and Bull Story; All the Invisible Children, pentru Mehdi Charef și Emir Kusturica. De curând a încheiat filmarile pentru Lassie, regizat de Charles Sturridge.

ANGELA LANSBURY (Matușa Adelaide) s-a bucurat de o cariera fara precedent. Cariera ei profesionala dureaza de peste jumatate de veac, în timpul careia a jucat în filme, a fost o vedeta de musical pe Brodway, de patru ori câștigatoare a Premiiului Tony și cel mai recent, a jucat în cel mai longeviv serial de drama – detectiv din istoria televiziunii.

La vârsta de 17 ani, Lansbury a semnat primul ei contract pe șapte ani de zile cu MGM, dupa care regizorul George Cukor i-a încredinșat rolul lui Nancy în Gaslight. Aceasta interpretare i-a adus o nominalizare pentru ‘Cea mai bunî Actrița în Rol SecundarÂ’ la Premiul Oscar®. În anul urmator, ea a obținut din nou aceeași nominalizare pentru rolul lui Sybil Vane din The Picture of Dorian Gray. Pentru acest rol a obținut Premiul Globul de Aur.

Lansbury a aparut în 44 de filme pâna în prezent. Printre acestea se numara producșii clasice ca: National Velvet, The Hurvey Girls, State of the Union, Samson and Delilah, The Court Jester, The Long Hot Summer, The Manchurian Candidate (pentru care a obținut cel de-al doilea Premiu Globul de Aur și ce-a de-a treia nominalizare la Premiul Oscar®); The World Of Henry Orient și Death on the Nile. În 1991 și-a împrumutat vocea în filmul animat Disney Beauty and the Beast, pentru personajul Mrs. Potts, iar în 1997 și-a imprumutat din nou vocea Marii Ducese Marie în filmul animat Anastasia.

Din 1984 pâna în 1996 a interpretat-o pe Jessica Fletcher, scriitoarea detectiv-amator, în Murder, She Wrote (Verdict: Crima). În 1992, Lansbury și-a adaugat o responsabilitate, devenind producatorul executiv al serialului.

În 1997 Lansbury a aparut în South by Southwest, primul dintr-o serie de filme de doua ore a serialului Murder, She Wrote, pentru CBS. În 1998 ea a jucat în The Unexpected Mrs. Pollifax, care de aseamenea a fost lansat la CBS.

În primavara anului 2000, Angela a jucat în cel de-al doilea film Murder, She Wrote, intitulat A story to Die For.

Lansbury a fost nominalizata la 16 Premii Emmy (dintre care 12 au fost pentru Murder, She Wrote). Ea a câștigat șase Premii Globul de Aur (dintre care patru pentru Murder, She Wrote) și a fost nominalizata pentru înca opt.

În septembrie 1997, președintele Clinton a onorat-o cu Medalia Nationala a Artelor.

DESPRE REALIZATORII FILMULUI

KIRK JONES (regizor) și-a început munca pentru pentru compompania de producșie BFCS cu sediul în Londra ca editor asistent de film, dar a continuat sa scrie și sa regizeze propriile filme în timpul liber.

Dupa câștigarea unui premiu pentru reclama Absolut Vodka, pe care a scris-o și a regizat-o, a început sa regizeze numai reclame în Europa și Statele Unite.

În 1991 Kirk s-a alaturat producatorului Glynis Murray la nou formata companie Tomboy Films și a continuat sa regizeze reclame pentru diverși clienți, printre care Coca Cola, Reenok, The National Lottery și MacDonalds.

Kirk a scris și regizat primul sau film Waking Ned în 1998 cu un buget de 3 milioane de dolari. Filmul a avut încasari de 90 de milioane de dolari în întreaga lume, obținâand mai multe premii în Statele Unite și Europa.

Dupa Waking Ned, Kirk s-a întors la scrierea scenariilor și dezvoltarea propriilor proiecte de film și a continuat sa regizeze reclame.

LINDSAY DORAN (producator) și-a inceput cariera în lumea filmului în 1979, când a devenit asistenta regizorului pe partea de creatie la Avco Embassy Pictures. În cele din urma, compania s-a transformat în Embassy Pictures, iar ea a avansat ca vice-președinte. În timp ce a lucrat la Embassy, ea a servit ca producator executiv pentru doua filme regizate de Rob Reiner – This Is Spinal Tap (primul ei film) și The Sure Thing.

În 1985, Doran s-a alaturat Paramount Pictures ca senior vice președinte de producție și în cele din urma a promovat ca vice președinte executiv de productie. La Paramount, ea a supervizat realizarea și producerea a numeroase filme, printre care Pretty in Pink, Ferris BuellerÂ’s Day Off, Planes, Trains & Automobiles,The Naked Gun,Pet Sematary și Ghost.

Doran s-a alaturat Szdney PollackÂ’s Mirage Enterprises în 1989, când a parasit Paramount Pictures. Ca președinte, ea a produs Dead Again, Leaving Normal și Sense and Sensibility, scris de Emma Thompson. Tot la Mirage, Doran a fost producatorul executiv al filmelor The Firm și Sabrina, ambele regizate de Sydney Pollack.

În 1996, Doran a devenit preșendintele United Artists Pictures, prezidând producția celei de-a 18-a și a 19-a etape ale francizei James Bond, Tomorrow Never Dies și The Wold is Not Enough. De asemenea, a mai supervizat The Man in the Iron Mask și Ronin, cât și remakeul de succesThe Thomas Crown Affair.

În 1999, Doran a parasit United Artists și și-a rezumat cariera ca producator.

TIM BEVAN și ERIC FELLNER (producatori) conduc Working Title Films înca din 1992, leadera companiilor de producție de film din Europa, fondata în 1983.

Împreuna, Bevan și Fellner au produs peste 70 de filme ce au adus un profit de aproape 3 miliarde de $ din întrega lume. Dintre acestea, 4 au obținut Premii Oscar® (pentru Tim Robbins cu filmul Dead Man Walking, Fargo al lui Joel și Ethan Coen și Eliyabeth al lui Shekhar Kapur), 20 de Premii BAFTA (printre care Love Actually și Four Weddings and a Funeral) și premii prestigioase la Festivalurile Internaționale de Film de la Cannes și Berlin.

Cel mai recent au produs pentru Working Title Films Pride & Prejudice, regizat de Joe Wright, film ce i-a avut în distribuție pe Keira Knightley, Matthew Macfadyen, Brenda Blethyn și Donald Sutherland. În curând va mai aparea Got Stuff, produs de cei doi și regizat de Phillip Noyce, film în care joaca Tim Robbins și Derek Luke.

Distribuit în România de : Ro Image 2000