Muzica una si una!

07 11. 2005, 12:20
Dupa 10 ani de radio, o tema de discutie ma face sa gandesc ca reteta radio-ului perfect nu exista. Muzica este tema de azi, de ieri si, cu siguranta, de maine. De ce muzica? Nu cred ca exista cineva pe pamant care sa nu fi polemizat macar o data pe tema preferintelor muzicale, pe


Dupa 10 ani de radio, o tema de discutie ma face sa gandesc ca reteta radio-ului perfect nu exista. Muzica este tema de azi, de ieri si, cu siguranta, de maine. De ce muzica?

Nu cred ca exista cineva pe pamant care sa nu fi polemizat macar o data pe tema preferintelor muzicale, pe ceea ce este bun si ceea ce este rau in muzica sau pe ceea ce ar trebui sa facem noi, ca oameni de radio, pentru a ” promova ” muzica de calitate. Credinta mea este ca nu noi, radiourile, suntem cei care avem menirea de a defini bunul gust (in muzica si nu numai). De asemenea, cred ca atunci cand da drumul la radio omul stie deja ce vrea sa auda. De unde stie ? De acasa. Din lumea lui. Din apartamentul lui de bloc in care a crescut la fel ca cei mai multi dintre noi. Ori daca omul stie deja ce vrea, ce putem face noi oare ? Ei bine mi-e teama ca nu mare lucru.

Trebuie sa speram ca se vor plictisi de aceleasi acorduri si versuri imbecile care se regasesc in muzica „de bloc” sau „de Dacie bricolata” asa cum deja sau plictisit de o multime de experimente disco-pop-traditionale. Trebuie sa alegem ceea ce poate fi numit „muzica” fie ca ne place sau nu si sa dam cu ea pe radio. „Muzica una si una !” nu inseamna in mod obligatoriu muzica placuta noua. Inseamna mai degraba pur si simplu „muzica”. Dar cine suntem noi pentru a spune ce este „muzica” si ce nu ? Suntem in primul rand niste oameni carora le pasa. Care se gandesc inainte sa puna o melodie in Playlist.

Am ascultat o multime de feluri de muzica si nu putem spune ca toata muzica pe care o auzim si o difuzam pe radio ne place si asta pentru ca radioul trebuie facut nu numai cu inima ci si cu mintea. Nu ne dispretuiti daca auziti de la noi si melodii care nu va plac, pentru ca in mod cert nu sunt in topul preferintelor noastre. Compromisul necesar pe care noi il propunem este acela de a intinde o mana si catre cei care poate sunt ca noi dar nu asculta muzica noastra. De obicei suntem tentati sa catalogam oamenii si in functie de muzica pe care o asculta, lucru care de multe ori ne alieneaza gandirea. Propun in concluzie sa ne dam unii altora o sansa inainte de a inventa o noua segregare prin muzica.

Calin Gheorghe