Mutația mutației
Cea mai nesuferita și agasanta impresie pe care o lasa a treia parte a aventurilor cu mutanți vine din mormanul de aluzii moralizatoare, á la Independence Day, varsate cu sacul peste lupta mutanților de a-și apara modificarile genetice.
Intriga este destul de simpla: Oamenii descopera un antidot la mutațiile mutanților, iar aceștia se scindeaza într-o grupare agresiva, Frația, condusa de Magneto, care vrea sa distruga antidotul și sa preia supremația asupra planetei, și o grupare pacifista, animata de profesorul Charles Xavier, care accepta tratamentul, pentru o integrare calma în societate. De aici, filmul se transforma deseori într-un set de discursuri și întrebari retorice („E o lașitate sa vrei sa fii asemenea celorlalți?”, „Puterile extraordinare ale mutanților se pot întoarce împotriva lor, ca un blestem?”, „Dreptul la libertate este o datorie mai importanta ca viața?”), iritante ca bazaitul unui țanțar într-un film la care lumea vine pentru efectele speciale și pentru eroii carismatici. Pentru ca meritul filmului (care în mana lui Brett Ratner își pierde, ce-i drept, intensitatea imprimata – în filmele anterioare din serie – de Bryan Singer) sta în efectele speciale laborios lucrate și în diversitatea supereroilor, din care fiecare își poate alege prototipul preferat.
Daca treceți peste discursurile tip ședința de partid și peste momentele involuntar hilare în care mutanții fac uz anapoda de puterile lor, veți descoperi ceva momente crescatoare de adrenalina în ciocnirile dintre ei, precum și cateva apariții sexy, în ciuda transpunerilor hilare în starea de supereroi: Halle Berry, Hugh Jackman, Famke Janssen, Ian McKellen și Rebecca Romijn pot arata bine against all odds (aici, situațiile tembele impuse de scenariu).
Aflați, din revista, care e verdictul redactorilor