Motive pentru care Eriksson ar trebui demis
Membrii Consiliului de Conducere al Federației Engleze de Fotbal (FA) se întîlnesc, joi, pentru a hotarî daca Sven Goran Eriksson va ramîne în funcția de selecționer al Angliei, ocazie cu care cotidianul „The Sun” a publicat 12 motive pentru care tehnicianul ar trebui sa fie demis.
Motivele invocate de jurnalul britanic sînt urmatoarele:
1. Lipsa de loialitate: a tradat FA negociind cu Manchester United și Chelsea, în încercarea de a scapa de funcția de selecționer, dupa ce descoperit ca aceasta nu este pe placul sau. Cea de-a doua discuție a sa cu președintele executiv al clubului Chelsea, Peter Kenyon, a avut loc în momentul în care pregatea reprezentativa Angliei pentru Euro-2004. În loc sa fie mustrat, Eriksson a fost recompensat cu o marire de salariu de un milion de lire sterline.
2. Lipsa spiritului de conducere: a pierdut meciul împotriva Braziliei la Cupa Mondiala din 2002, și pe cele contra Franței și Portugaliei la Euro 2004. În doua rînduri, „unul dintre cei mai buni antrenori din lume” a fost eclipsat intelectual de Luiz Felipe Scolari, a carui prezența dinamica la marginea terenului și folosirea rezervelor l-au facut pe Eriksson sa arate ca un novice.
3. Nu participa la antrenamentele echipei: foarte rar conduce ședințele de antrenamente, el lasîndu-le pe seama antrenorilor Steve McClaren și Brian Kidd. Alex Ferguson a întrebat odata: „Dar, de fapt, el ce face?”, iar fostul descoperitor de talente al echipei Angliei, Ted Buxton a spus: „Sven niciodata nu spune prea multe și rareori atinge o minge la antrenamente”.
4. Lipsa de viziune: era evident, la meciul contra Japoniei, penultimul înainte de Euro-2004, ca așezarea în forma de romb era sortita eșecului. Eriksson a fost convins sa renunțe la aceasta idee stupida de jucatorii sai. Tipic pentru el, a ignorat un raport, înainte de meciul contra Franței, despre abilitațile lui Zinedine Zidane.
5. Greșeli în alegerea jucatorilor: selecționeaza jucatori care nu sînt în forma – nu se poate da un exemplu mai elocvent decît convocarea lui David Beckham în lotul Angliei pentru Cupa Mondiala din 2002. A eșuat în rezolvarea problemei postului de mijlocaș stînga din reprezentativa Angliei. La Euro-2004, l-a folosit pe Paul Scholes pe un alt post decît cel pe care joaca de obicei, l-a înlocuit în fiecare meci și l-a împins catre o retragere prematura din reprezentativa Angliei.
6. Este controlat de jucatori: un fost fotbalist de nivel mediocru, pare copleșit de evenimente. Este ușor de manipulat. O gluma buna legata de faptul ca Beckham ar hotarî componența echipei a devenit realitate.
7. Îi ignora pe antrenorii secunzi. Buxton spunea: „Se pare ca Sven nu vrea sa asculte nici un sfat. Singurul antrenor cu care l-am vazut vorbind – o singura data – este Brian Kidd. Brian mi-a zis: «Nu am vazut niciodata așa ceva. De ce nu ne întreaba nimic?».
8. Tord Grip (secundul lui Eriksson): Este un cetațen prietenos, dar ce face pentru 300.000 de lire sterline pe an? În afara de a spune cît de minunat este Sven.
9. Prezentarea sa ca un mit: a cîștigat trofee cu Benfica – dar cine nu a cîștigat? – înainte de a primi porecla „Ratatul de succes” la Sampdoria și Roma. Într-un final a cîștigat titlul cu AS Roma, dar a condus clubul spre faliment.
10. Risipa de bani: la 4 milioane de lire sterline pe an, este cel mai bine platit antrenor din lume. Pentru acești bani, a preluat o echipa cu cel puțin cinci jucatori de clasa mondiala și a dus-o de doua ori în sferturi de finala. Palmaresul sau la competiții majore este: noua meciuri jucate, patru cîștigate, doua remize și trei înfrîngeri.
11. Lipsa sprijinului din partea suporterilor. A afirmat ca înțelege importanța slujbei sale, dar este clar ca nu a înțeles-o niciodata. Altfel, ar fi tratat funcția sa cu mai mult respect.
12. Este un oropsit al soartei: Daca Eriksson va ramîne selecționer, Anglia va șchiopata catre Cupa Mondiala din 2006 cu credibilitatea antrenorului facuta bucațele. Vorba lui Eriksson: „Cît mai dureaza pacaleala asta?”.
Mediafax