Monica Raymund – De la tipa malefică din “Soţia perfectă” la femeia dură din “Pompierii din Chicago”

– Cum ai ajuns să joci în acest serial?

Foto: DIVA

Cum am ajuns să joc în serial? Am fost la audiţie (râde). A trebuit să mă duc, am fost sunată la Los Angeles, cred că tocmai terminasem filmările la „Soţia perfectă”. M-au sunat şi mi-au spus că sunt interesaţi să vin imediat la o probă pentru acest rol. Am citit scenariul şi mă uitam şi la alte scenariii în paralel. Şi, evident, mi-a plăcut foarte mult că Dick Wolf e implicat în producţie. Aşa că am citit scenariul şi chiar am vrut să mă implic în proiect. Apoi am dat proba şi mi-au dat rolul.

– Ce ne poţi spune despre personajul tău?

O joc pe Gabriela Dawson. Eu sunt paramedicul-şef. Adică eu şi Shay suntem colege pe aceeaşi ambulanţă, 61, dar ea mi-e subalternă. Eu sunt ofiţerul din ambulanţă, deci dacă ceva merge prost, responsabilitatea îmi aparţine. Eu trebuie să mă asigur că respectăm toate regulile şi că facem alegerile corecte când avem de a face cu un accident şi să mă asigur că totul e în perfectă ordine.

Foto: DIVA

Gabriela nu este imprudentă, dar e o femeie care ia fără probleme decizii dificile, dacă le consideră corecte, şi eu sunt la fel. Mi se pare că eu sunt, totuşi, puţin mai atentă la reguli şi nu vreau să calc pe nimeni pe bătături. Fac ceea ce vreau. Sunt ambiţioasă, la fel cum e Gabriela. Sunt o femeie extrem de independentă. Dar n-aş intra în camera alăturată să fac o criză producătorilor executivi pentru că urăsc scenariul sau ceva de genul ăsta (râde). Nu pot face aşa ceva. Dawson ar face asta; da.

– Ce personaj ţi-ai dori să joci?

Am studiat actoria clasică, aşa că îmi plac scriitorii clasici: Ibsen, Strindberg, Cehov, Shakespeare. Rolul meu de vis e Katherina, din „Îmblânzirea scorpiei”. Meryl Streep a jucat-o cu Raul Julia în cadrul programului teatral „Shakespeare in the Park”, în 1986, cred. În acel moment am spus, bine, trebuie să joc acel rol, voi juca acel rol.

– Ai studiat la Juilliard. Ai vrut mereu să fii actriţă?

Foto: DIVA

E o întrebare bună. Nu am vrut dintotdeauna să fiu actriţă. Aveam de gând să merg la Universitatea Columbia. Şi voiam să studiez, la acea vreme, biochimia, nu ştiu de ce (râde). După care voiam dublă specializare, în teatru sau ceva de genul ăsta. Credeam că vreau neapărat să merg la o şocală privată liberală de arte şi să am o experienţă academică autentică. Dar apoi am dat audiţii la trei conservatoare şi Juilliard a fost unul dintre ele. Am intrat la toate, dar după ce am intrat la Juilliard, am zis „Mamă, tată, am intrat la Juilliard. Ce să fac?” şi ei mi-au spus „Trebuie să te duci. Trebuie să te duci. Nu poţi refuza”. Adică să nu mă îngrijorez, dacă o să vreau să-mi schimb cariera, pot face asta după aceea. Aşa că m-am dus. M-au lăsat să fac asta.

– Cum a fost experienţa căpătată la Juilliard?

A fost complicată. Pentru că te pun la treabă, nu glumă (râde). Ce fac acum e de zece ori mai uşor decât Juilliard-ul. Şi lucrez 14 ore pe zi. La Juilliard lucrezi 18 ore pe zi în fiecare zi, şapte ore pe săptămână, timp de patru ani într-o grupă de 18 oameni, cu mulţi profesori şi educatori care te judecă, te critică şi spun ce trebuie să schimbi la tine. Şi asta m-a înnebunit. M-a înnebunit atât de mult încât am devenit o rebelă. Am trecut prin toate fazele la şcoală.

– Crezi că serialul „Pompierii din Chicago” are teme universale?

Da, clar. Orice ţară dezvoltată are pompieri voluntari sau măcar un departament de pompieri anexat poliţiei. Şi cred că oricine din lumea asta care are pompieri în oraş are şansa de a vedea ce fac în fiecare zi aceşti eroi adevăraţi. Şi practic despre asta este vorba în serial, onorăm eroii reali nu neapărat din ţara noastră sau din Chicago, ci de pretutindeni. Nu pot să vă spun cât de mulţi oameni îmi scriu pe Twitter şi îmi spun „Sunt pompier în Argentina”, „Sunt pompier în Franţa”, „Sunt pompier în… oriunde, mulţumesc”. „Şi suntem foarte încântaţi că există un serial care să ne reprezinte”. Asta înseamnă foarte mult pentru noi.

– Ce ai învăţat cu această ocazie despre meseria de paramedic?

Am învăţat multe… e distractiv. Chiar flirtez cu ideea de a-mi lua atestatul de sanitar – nu ştiu dacă aş putea practic face asta, ar trebui să-mi întreb şeful. Nu paramedic, pentru că asta presupune un an şi jumătate de antrenamente, dar un sanitar face un curs de 3-6 luni. Aşa că mă gândesc să fac asta sezonul viitor, dacă va fi prelungit serialul. Am fost în misiune alături de paramedici cu 2-3 săptămâni înainte de începerea filmărilor şi mai facem asta şi acum, pe durata filmărilor. Am învăţat toate procedurile medicale de bază: procedurile de resuscitare, cum să pun o perfuzie, cum să pornesc o perfuzie, chestii de bază, suturi. A trebuit să învăţ să fac câteva proceduri medicale foarte complicate pe care nu le face un sanitar, dar le poate face un paramedic – ca intubarea.

– Ai putea să le faci în realitate, dacă ar trebui?

Dacă am fi singuri într-o cameră şi nimeni altcineva în jur. Şi ai fi pe moarte. Şi nu pot aduce pe nimeni în ajutor, atunci probabil că da. Ţi-aş spune „Acum te voi apăsa pe piept” (râde).

– Mi se pare că personajul pe care îl joci e foarte diferit de tine, am dreptate?  Gabriela e foarte dură şi puternică, iar tu eşti relaxată şi glumeaţă.

Da, aşa e. Dar pot fi dură. Pot fi a naibii (râde). Dar există câteva asemănări, asta e clar. Nu există un personaj complet diferit de actorul care îl joacă. Asta e nebunie. Există diferenţe, da. Ea e distractivă, dar e mai dură. Cred că a avut probabil o viaţă mai dură decât a mea. Cred că a avut o copilăie mai grea decât am avut eu. Eu am fost foarte norocoasă. Nu mi s-au întâmplat multe nenorociri. Aşa că acum pot explora un drum diferit, într-un fel, o viaţă diferită. De asta îmi place, pentru că mă prefac a fi altcineva.

Foto: DIVA

– Şi eşti iubită de doi tipi în serial…

E exact ca în realitate, îţi dai seama (râde).

– Cred că semeni mai mult cu personajul pe care îl joci în „Soţia perfectă”.

Da, aşa crezi? Glumeşti? Era cam rea. (râde).

– Te-am urât atât de mult în serialul acela.

Ştiu. Îmi pare atât de rău (râde). Dar m-am distrat atât de tare jucând rolul unui om malefic. De fapt, de Archie Panjabi, care o joacă pe Kalinda, sunt foarte apropiată, noi două şi Matt Czuchry suntem prieteni apropiaţi. O văd mereu când merg la New York.

– Crezi că ai putea reveni, la un moment, dat în serial?

Dacă mă sună să mă cheme, mi-ar plăcea foarte mult. Dar am contract pentru „Pompierii din Chicago”, n-aş putea lucra în timpul filmărilor la el. Dar dacă aş avea câteva săptămâni libere sau ar vrea să facem cumva, m-aş întoarce cu mare plăcere. Echipa mea preferată e cea de la „Pompierii din Chicago”, după care urmează „Soţia perfectă” (râde).

– Eşti ocupată momentan?

Da, chiar foarte ocupată. Ca actor, nu am multe de făcut; dar ca producător am o mulţime. Am un nou film independent, de Stephen Elliott, intitulat „Happy Baby”. E o producţie independentă scrisă şi regizată de Stephen Elliott (care a scris „About Cherry”, cu James Franco şi Heather Graham). Şi joc cu Bill Heck. Am două companii de producţie. Una teatrală, „Sisu Theatrical Productions”, care produce doar piese de teatru şi cu asta mă ocup acolo. Şi acum produc şi un muzical care va avea premiera la New York, sunt foarte entuziasmată în legătură cu asta. Şi am înfiinţat o companie de producţie media, cu trei parteneri, unde creăm, dezvoltăm, producem şi vindem conţinut orientat spre digital, TV sau film.

– Munceşti mult.

Da, e mult de muncă. Când nu sunt aici, sunt acasă, în faţa computerului.

– Eşti foarte norocoasă.

Foarte norocoasă. (râde).

– Personajul tău, Gabriela, are o legătură cu Casey.

Are o legătură, mamă-mamă… O, Doamne.

– Ce sfat i-ai da tu? Să-l părăsească? Să rămână cu el?

Nu ştiu. Cred că i-ar plăcea să… e puţin masochistă. Îi place să sufere. Îl doreşte şi ştie că nu-l poate avea, dar încă stă cu gândul la el. Cred că a ajuns într-un moment bun, îşi ascultă inima şi creierul şi îl respectă pe Casey şi trecutul lui cu Hallie. Şi cred că Dawson şi Mills au ceva cu adevărat special, dar ce e între ei e diferit de ce e între ea şi Casey. Nu ştiu dacă Dawson ştie momentan care e diferenţa. Cred că îşi pune şi ea la fel de multe întrebări ca telespectatorul.

Despre Monica Raymund…

Absolventă a Şcolii Juilliard, Monica a primit Premiul John Houseman pentru activitatea ei aici. Imediat după absolvire, a jucat alături de Tim Roth în cele trei sezoane ale serialului „Lie to Me – Psihologia minciunii”. În această perioadă, a devenit unul dintre membrii fondatori ai The Mechanical Theatre Group, a predat şi a fost co-director al Departamentului de Comunicare de la Institutul Heifetz, a predat la The Broadway Theatre Project, predă în cadrul Performing Arts Project şi e membru în conducerea The Hollywood Arts Organization, din Los Angeles. A mai avut un rol secundar în filmul „Arbitraj” (cu Richard Gere), un rol principal în producţia muzicală marca Sundance Lab „Like Water for Chocolate” şi un rol secundar în serialul „Soţia perfectă”.

Raymund este căsătorită cu regizorul şi scenaristul Neil Patrick Stewart şi locuieşte la Los Angeles şi New York.