Modificarile la Codul Muncii – un dezechilibru înlocuit cu un altul

Propunerile de modificare a Codului Muncii ar menține dezechilibrul pe piața muncii, proiectul – supus dezbaterii publice începînd de saptamîna aceasta – fiind mai mult în favoarea angajatorilor decît a salariaților, inversînd practic balanța avantajelor oferite prin forma inițiala a legii.

Propunerile formulate de Ministerul Muncii rezolva o mare parte din nemulțumirile exprimate de patroni înca din momentul adoptarii legii, însa aduce masuri în detrimentul salariaților.

Potrivit propunerilor, patronii nu mai sînt obligați sa asigure formarea profesionala a salariaților, angajații pot fi obligați sa munceasca suplimentar, iar sindicaliștii sau reprezentanții salariaților nu mai sînt imuni în fața angajatorilor. Durata maxima de lucru (48 de ore pe saptamîna) ramîne în vigoare. Neschimbate ramîn și sancțiunile pentru munca la negru – amenzi cuprinse între 20 și 50 de milioane de lei.

În forma actuala, Codul Muncii stipuleaza ca munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu excepția cazurilor de forța majora. Noile prevederi ar suna astfel:”Munca suplimentara poate fi efectuata fara acordul salariatului, pentru a satisface cerințele urgente de producție, livrarea de servicii sau alte obligații ale angajatorului, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil”.

Ministerul Muncii justifica propunerea prin faptul ca „este extrem de restrictiva solicitarea consimțamîntului salariatului de a efectua ore suplimentare în orice moment, cu excepția «cazurilor de forța majora» sau «pentru a preveni accidente», așa cum se prevede în articolul existent. Orele suplimentare pot fi necesare pentru a menține producția, pentru livrarea serviciilor și pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale sau de alta natura ale angajatorului”.

Cu toate acestea, timpul de lucru saptamînal obligatoriu ramîne de 48 de ore. Totodata, din alineatul care prevede ca „pentru anumite sectoare de activitate, unitați sau profesii se poate stabili (…) o durata zilnica a timpului de lucru mai mica sau mai mare de opt ore” va disparea expresia „mai mare”. Altfel spus, ziua de lucru poate fi de cel mult opt ore, dar orele suplimentare nu sînt excluse.

Noul Cod al Muncii elimina și contractele colective de munca, în timp ce contractele la nivel de unitate nu mai sînt obligatorii. Potrivit actualului Cod al Muncii, „negocierea colectiva este obligatorie, cu excepția cazului în care angajatorul are încadrați mai puțin de 21 de salariați”.

Ministerul propune abrogarea acestui articol și invoca prevederile unei convenții a Organizației Internaționale a Muncii (Convenția 154/1981 privind promovarea negocierii colective), care ar permite un astfel de sistem

Concedierile colective sînt simplificate, fiind definite prin trimiterea în șomaj a minimum zece salariați (fața de cinci, în actuala forma a legii). Prin noua lege, patronii nu mai sînt obligați sa întocmeasca un plan de masuri sociale și nici sa propuna salariaților programe de formare profesionala, în cazul concedierilor colective.

Clauza de neconcurența – cea care obliga salariatului sa nu presteze o activitate care se afla în concurența cu cea a angajatorului sau – ramîne în vigoare, însa este platita mai prost. Conform propunerilor, salariatul ar beneficia de zece la suta din salariul de baza (fața de 25 la suta, cît este în prezent).

Ministerul Muncii mai propune prelungirea – de la 18 luni la doi ani – a duratei contractelor de munca cu perioada determinata. În privința contractelor individuale de munca cu timp parțial, este prevazuta eliminarea limitei minime de ore lucrate saptamînal (de zece ore, potrivit legii actuale). Cu alte cuvinte, în condițiile un salariat care are încheiat un contract cu timp parțial poate lucra și ora pe saptamîna.

Eliminarea limitei de lucru duce la abrogarea articolului 103 din actualul Cod al Muncii, potrivit caruia „în cazul salariatului care desfașoara activitatea în temeiul unui contract individual de munca cu timp parțial, stagiul de cotizare la sistemul public de asigurari sociale se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat conform legii”.

Astfel, salariatul fie trebuie sa renunțe la pensie, fie sa contribuie la sistemul de asigurari socile la fel ca un salariat cu norma întreaga. „Stagiul de cotizare reprezinta perioada pentru care se datoreaza, respectiv se achita contribuția de asigurari sociale. Realizînd stagiul de cotizare în formula stabilita de Codul Muncii, nu se vor putea valorifica drepturile de pensie și nici pe cele de asigurari sociale pe termen scurt și mediu”, explica Ministerul Muncii, motivînd abrogarea articolului 103.

Nu în ultimul rînd, Ministerul Muncii propune abrogarea articolelor 167 și 168 din actualul Cod al Muncii, cele care obliga patronii sa contribuie la fondurile de garantare pentru plata creanțelor salariale care rezulta din contractele individuale de munca.

La cele 63 de articole propuse spre modificare se vor adauga altele noi, potrivit reprezentanților Ministerului Muncii. Printre acestea se numara – potrivit intenției declarate a ministrului Muncii, Gheorghe Barbu, înca de la preluarea mandatului – și reintroducerea convențiilor civile în relațiile de munca.

„Sistemul de angajare pe convenții civile înca se practica, inclusiv în Parlament. Exista unii domni senatori și deputați care și-au angajat consilieri, pe care însa îi platesc din buzunarul propriu. Asta e tot un fel de convenție civila, iar exemple ca cele din Parlament pot continua. Ele exista. De aceea, eu gasesc utila reintroducerea acestui sistem”, afirma ministrul Muncii, Gheorghe Barbu, în prima zi de mandat.

Înca de la adoptarea Codului Muncii, în martie 2003, patronatele au acuzat ca noul act normativ genereaza mult mai multe avantaje pentru salariați decît pentru patroni, ei considerînd legea prea restrictiva și calificînd multe articole drept „aberante”. „Codul Muncii este o victorie a sindicatelor”, au afirmat în repetate rînduri patronatele, cerînd modificarea actului normativ pentru „a asigura o echitate între sindicate și patronate”.

Solicitarile organizațiilor patronale de a modifica Codul Muncii erau susținute de aprecieri potrivit carora aplicarea prevederilor acestui act are o serie de influențe negative asupra mediului economic, printre care scaderea productivitații muncii, creșterea fiscalitații și a ponderii lucrului la negru.

Primul efect al Codului Muncii a fost, potrivit patronatelor, scaderea productivitații muncii la nivel general, în condițiile în care numarul zilelor lucratoare pe an prevazut în actul normativ a fost redus pîna la cel mult 220, una dintre cele mai scazute valori din statele europene. Renunțarea la convențiile civile a fost o alta masura criticata de patronate.

Mediafax