Moartea bunului simt la romani

Mi-am dorit sa vad enorm „Moartea domnului Lazarescu” si intr-un final am ajuns. Am refuzat sa il vad „in retea” si nici nu am vrut sa ascult de reclama care zicea „Cat faci de acasa pana la cinema? Cu download de un 1mb/s puteai sa vezi deja filmul”.

Am zis sa ma rasfat la Mall, cu o punga de floricele, suc, scaun confortabil, film bun si spre surprinderea mea, companie selecta: Maia Morgenstein, care, din pacate, a plecat la jumatatea filmului. Ora era destul de tarzie, asadar sansele sa dau peste manelisti si superficiali era micaÂ… speram euÂ…

Dupa un car de reclame si un dute-vino ce nu ai vazutÂ…ca oamenii inca nu stiu care e stanga si care e dreapta, incepe filmul.

Mentionez ca, tot ca masura de siguranta, mi-am luat bilet pe ultimul rand: sa nu primesc floricele in cap si sa nu fiu bruiata de comentarii ieftine in timpul filmului.

Dar cand nu e sa fie, nu e! O fufulina cu o fusta de-o palma si trei pachete de pudra pe fata s-a asezat in dreapta mea alaturi de inca trei persone de teapa ei.Si-a cocotat pantofii cu toc cui, unul pe spatarul scaunului din fata si pe celalalt pe piciorul insotitorului. M-am gandit ca nu o sa reziste la filmÂ… ca nu sunt machomen in distributie si pentru partenerul ei nu erau sani, funduri si picioareÂ… e adevarat, era Monica Barladeanu, dar imbracata pana-n dinti.

M-am inselatÂ… prietenul in cauza a simtit nevoia pe parcursul intregii vizionari sa explice fiecare cadru, sa rada de „brandul” lui Lazarescu, de „fraiera” de vecina, de „ce fata are ala, bah!”. Scenele ironice, sarcastice si chiar pline de cinism l-au facut sa rada mai rau decat la un episod din „Stan si Bran”Â…

Reactia smulsa la final a fost „Bah, ce faza?!”

Imi pare rau ca, daca dincolo de granite lumea a simtit nevoia sa premieze filmul pentru calitatea lui, in Romania nu suntem in stare sa il urmarim civilizat.

Andreea Iancu