Moarte in doi

Jean-Lorin Sterian
Se privira cu dragoste. Cu gesturi hotarîte dusera paharele la gura și sorbira în același timp. Se îmbrațișara cu disperare și ea începu sa plînga. Mai aveau de tarit mai puțin de un sfert de ora.

Alesesera sa moara decît sa traiasca desparțiți unul de celalalt, dupa voia parinților. În mintea fiecaruia se derulau fapte, chipuri, întîmplari trecute. Nu mai era cale de întoarcere. Facuse ceea ce trebuia? se gîndea el. N-ar mai fi putut exista o alta Ea ? Era tînar și ar mai fi avut atît de multe lucruri de facut. Ea se simțea fericita. Mai bine cîteva minute cu cel iubit, decît o viața întreaga lînga cineva strain.

– Mai avem puțin, îi șopti. Hai sa facem dragoste.
– Nu, spuse el și se întoarse cu spatele.

Murira singuri.