Mitterand cel de pe urma

23 07. 2005, 15:24
Un tabu adânc înradacinat a fost zdrobit în Franța, odata cu lansarea unui film care descrie ultimii doi ani din viața lui François Mitterand. Pentru prima data un lider francez modern este portretizat în cinema. Dar nu numai atât: controversa care continua sa


Un tabu adânc înradacinat a fost zdrobit în Franța, odata cu lansarea unui film care descrie ultimii doi ani din viața lui François Mitterand. Pentru prima data un lider francez modern este portretizat în cinema. Dar nu numai atât: controversa care continua sa înconjoare moștenirea lui Mitterand a facut ca pelicula sa fie predestinata a scandaliza anturajul și prietenii extrem de loiali ai fostului președinte.

„Le promeneur du Champ de Mars” e unul dintre acele filme care, aparent, vorbește despre un subiect singular (în acest caz, ultimele luni din viața ale președintelui, decedat în 1996) dar, în realitate, e despre mai multe lucruri deodata: politica, socialism, istorie, boala, amintiri și eternitate.

În anii ’90, Mitterand se afla în cel de-al 7-lea an al celui de-al doilea mandat al sau, dar fusese activ în politica franceza înca din timpul ocupației germane din cel de-al doilea razboi mondial, mai întâi ca prieten al lui Charles De Gaulle, apoi ca liderul opoziției socialiste. Dupa doua încercari nereușite, este ales în 1981 ca întâiul președinte socialist. Trecut sau e unul dintre cele mai controversate – a participat la doua manifestații pro-fasciste în aniii ’30 iar rolul sau în guvernul de ocupație de la Vichy e înca puternic dezbatut.

Robert Guédiguian a regizat filmul dupa un scenariu de Gilles Taurand și Georges-Marc Benamou, cel din urma fiind și autorul carții „Le dernier Mitterand”, care a servit drept inspirație.

Jurnalistul a obținut libertate completa de la premierul francez sa vorbeasca și sa-l însoțeasca pe Mitterand în timpul ultimelor 1.000 de zile de președinței, atunci când omul care condusese țara timp de 14 ani se lupta cu cancerul de prostata. Mitterand a vorbit cu Benamou total neîngradit – în palatul din Elysée, în timpul cinelor din restaurantele de lux, în apartamentul pe care, la sfârșitul vieții, îl împarțea cu amanta și fiica sa nelegitima – dându-i instrucțiunii scriitorului sa „noteze totul și sa le spuna ca nu e diavolul.”

Rezultatul a fost un best-seller despre aceasta relație. Atunci când a fost publicata, dupa moartea președintelui, „Le Dernier Mitterrand” a scandalizat Franța. Cartea a declanșat o furtuna de acuzații și dezmințiri din partea familiei și a prietenilor lui Mitterand, care n-au vrut sa aiba nimic de-a face nici cu filmul.

Motivul n-are nimic de-a face cu învinuirile de colaboraționism sau cu revelațiile despre viața sa intima. Câtuși de puțin. Faptul ca președintele e descris ca afemeiat, n-a fost o problema.

Scena mult prea dura pentru ei a fost cea în care șeful statului e descris celebrând Anul nou și napustindu-se asupra unei farfurii cu micuți ortolani. Acest pasari fragile, odinioara delicatese franceze de faima caviarului sau a pateului de gâsca, sunt acum o specie protejata și consumarea lor e interzisa de legea UE.

Benamou descrie foarte pitoresc momentul în care un Mitterrand extatic înfuleca un platou de pasari, începând cu capul și apoi cu aripile și picioarele, îndesându-și trupurile lor micuțe în gura și devorându-le cu oase cu tot.

Imaginea lui Mitterrand înghițând pe nemestecate legea Uniunii Europene a fost un adevarat șoc. Atât de mare, încât în film ortolanii sunt înlocuiți cu niște stridii „politic corecte”.

Afla mai multe despre filmul „Le promeneur du Champ de Mars” numai din