Misterele lumii: Lacul Scheletelor din Roopkund, India

În 1942, un pădurar din zona Roopkund a făcut o descoperire alarmantă. La o altitudine de peste 4.800 de metri, el a dat peste un lac înghețat, pe malul căruia se aflau sute de schelete omenești. Odată cu sosirea verii, gheața s-a topit și a eliberat și mai multe rămășite unane, plutind în apa lacului sau aruncate pe malurile acestuia.

Cum cel de-al doilea război mondial era în plină desfășurare, autoritățile britanice au presupus că rămășițele ar putea aparține unor soldați japonezi, morți în timpul unei operațiuni de infiltrare în India. Speriat de riscul unei invazii japoneze, Guvernul britanic a  trimis o echipă de investigatori. Verdictul acestora a fost definitiv: în niciun caz nu era vorba de japonezi. Mai mult, rămășițele aveau o vechime mult mai mare. Timp de mai mult de 60 de ani, s-au emis o sumedenie de teorii care încercau să explice macabra descoperire de pe malurile „Lacului Scheletelor”: boală; alunecări de teren; sinucidere rituală:

În 2004, o expediție științifică a oferit prima explicație plauzibilă a descoperirii, și, cu toate că este foarte ciudată, a rămas singura „oficială” de până acum.

În primul rând, experții au reușit datarea corpurilor, acestea provenind din anii 850 era noastră. Probele ADN au arătat că au existat două grupuri de oameni: unul mai mare, posibil un trib, și un altul format din doar câteva persoane. Inelele, lăncile, încălțămintea din piele și bâtele din bambus descoperite lângă cadavre au permis formularea ipotezei că este vorba de un grup de pelerini, conduși de câteva călăuze locale.  

Ceea ce a atras în mod deosebit atenția cercetătorilor a fost modul în care au murit aceștia: indiferent de statura sau poziția lor, toți aveau răni la cap. Prima ipoteză a fost cea a unui atac cu obiecte contondente, însă urmele de pe cranii arătau că acestea ar fi trebuit să aibă o formă sferică, ceea ce i-a condus pe cercetători la concluzia finală: călătorii au murint în urma unei grindine de o amploare neobișnuită.

În mod normal, grindina nu este mortală, însă în cazul acestora, prinși în vale, fără posibilitatea de a se adăposti, expuși unor bucăți de gheță de mărimea unei mingi de criket, ea a fost fatală.

Ipoteza cercetătorilor este susținută și de un vechi cântec popular tradițional himalayan, descoperit ulterior concluziilor lor, ale cărui versuri descriu o zeiță care, enervată de străinii care au profanat sanctuarul ei, a abătut asupra lor moartea, sub forma unor bulgări de gheață „tari ca oțelul”. 

1.200 de ani mai târziu, oasele înverzite și rămășițele zdrențuite ale hainelor încă străluiesc lacul.