Misiune imposibila posibila
Totul a inceput ca o intrecere foarte aproape de un duel. Un nobil francez, Contele Gaston de Chasseloup-Laubat, descendent al unuia ce a scapat de munca eficienta a ghilotinei, cu 100 de ani mai devreme, a construit un automobil cu un scop precis – viteza.
Astfel, in decembrie 1898, pe un drum alaturat orasului Acheres langa Paris bravul conte a atins groaznica viteza de de 63,1 km/h, provocand restul lumii printr-o declaratie- „Sunt cel mai rapid om de pe Pamant”.
Chiar daca restul lumii nu a auzit, proclamatia a starnit ambitia unui belgian numit Camille Jenatzy poreclit Diavolul Rosu. Autovehiculul sau de forma unui trabuc era propulsat de un motor electric si avea un nume sonor- La Jamais Contente. Se pare ca belgianul avea imaginatia agitata de sotia lui.
In timp ce stim foarte putin despre masina contelui francez, am aflat ceva despre La Jamais Contente. Un inginer englez, Douglas Lambert a facut o replica prin anii optzeci cu ajutorul unor desene descoperite intr-o librarie franceza. Belgianul cat si englezul au atins o viteza de 100 km/h. Camille Jenatzy a fost primul om din lume ce a facut isprava, in timp ce Mr. Lambert a reusit cu replica sa acelasi lucru in 1980.
Duelul de care aminteam inainte s-a petrecut astfel: Jenatzy ca un gentleman si-a dus masina pe acelasi drum de langa Acheres unde a atins 66.6 km/h. A urmat contele care a marcat 70.3 km/h. Urmeaza Jenatzy ce stabileste 80.3 km/h. Dupa cinci luni de ambitii recordul a fost de 105.9 km/h.
Belgianul Jenatzy a fost proclamat cel mai rapid om din lume, iar contele a fost repede uitat. In urma cursei atat publicul cat si medicii au dat un verdict: nu este posibil sa se mearga mai repede. Istoria celui mai rapid om parea sa se termine, de fapt se incheiase era vehiculelor cu propulsie electrica drept cel mai pe rapid mijloc de transport pe cale rutiera.
Venea era automobilelor cu aburi. Alt francez, Leon Serpollet din Paris care a dezvoltat un boiler compact foarte eficient. In 1902 una din masinile sale cu propulsie cu aburi a atins o viteza de 121 km/h sub palmierii de pe Promenade des Anglais din Nisa.
In timp ce in Europa automobilele cu aburi castigau teren, in America concurenta era apriga. Stanley, Locomobile si White sunt printre cei mai mari constructori de automobile din SUA din jurul lui 1900 ce vindeau mai multe masini cu aburi decat cu motoare cu ardere interna. Bineinteles ei au trebuit sa demonstreze ca masinile cu aburi erau la fel de rapide ca si cele electrice.
Pe 25 ianuarie 1906, Frank Mariott devine cel mai rapid om din lume cu un Stanley Steamer ce a atins o medie de viteza de 195.6 km/h la Daytona Beach. Intre 1902 si 1906 s-au mai inregistrat recorduri cu automobile cu motoare termice. Foarte multe dintre aceste recorduri nu au fost oficiale. Amintim unul obtinut de Henry Ford cu faimosul 999 pe gheata de la Anchor Bay cand s-a inregistrat o viteza de 144.81 km/h. Alti temerari au fost Louis Chevrolet si Charles Stewart Rolls ce au stabilit recorduri pentru o scurta perioada conducand un Darracq respectiv un Mors.
Ultimul record inaintea Primului Razboi Mondial a fost marcat de Briton L.G. Hornstead care a condus un motor cu patru cilindri de 21 de litri cilindree facut de Benz. El a mers cu 199.7 km/h pe circuitul din Brooklands.
Inainte de el au fost Victor Hemery si Barney Oldfield respectiv in 1909 si 1910 ambii pe masini Benz, dar recordurile nu au fost recunoscute. In 1909 s-a decis ca toate recordurile sa fie o medie intre viteza atinsa intr-o directie oarecare, pe distanta de un kilometru sau o mila terestra, dus – intors. Hemery si Oldfield au fost urmariti doar dus si recordurile lor nu au fost omologate.
Dupa razboi, in 1918, Kenelm Lee Guiness (berea Guiness) conducand un Sunbeam special cu motor de avion, capabil de 350 CP, atinge 215.2 km/h la Brooklands. Cel mai faimos recordman, Malcolm Campbell, cumpara Sunbeam-ul, il numeste Bluebird si stabileste primul record in 23 iunie 1922 pe o insula, Fano, din Danemarca.
De altfel acest record a fost neomologat. Doi ani mai tarziu Ernest Eldridge atinge 234.8 km/h pe un drum public, din afara Parisului, cu un pasager in masina. Numele temerarului nu a fost trecut in cartile recordurilor.
Intre timp Malcolm Campbell si Rene Thomas isi imbunatatesc recordurile. Rene Thomas intr-un Delage „La Torpile” a folosit acelasi drum ca Eldridge, iar Campbell a mers in Pendine Sands din Tara Galilor unde a inregistrat 233,8 km/h. Masinile, pe masura ce recordurile erau doborate, deveneau mai specializate.
Malcolm Campbell, J.G. Parry Thomas si Henry Segrave au folosit motoare de avion din ce in ce mai puternice. In cursul a doi ani si jumatate ei au stabilit 6 noi recorduri la Pendine si Southport in UK plecand de la 235.217 la 281.447 km/h.
Marele pas vine doar la cateva saptamani dupa Malcolm Campbell. Henry Segrave cu un automobil special propulsat de doua motoare de 22.5 litri Sunbeam Matabele fiecare capabil de 1000 CP atinge 327.98 km/h. Malcolm Campbell trece la motoarele Napier si curand face acelasi lucru si Segrave pe o masina numita acum Golden Arrow o magnifica opera de design. Noul Bluebird IV al lui Campbell era echipat doar cu un singur motor de 1450 CP Napier Lion. In 1931 la Daytona Beach Campbells atinge 396 km/h.
Anul urmator se intoarce la Daytona masina suferind multiple imbunatatiri si stabileste o noua bariera – 400 km/h. Mai precis 408.722 km/h. Mecanicul sau Reid Railton schimba motorul Napier cu unul Rolls – Royce R-type V 12 si in 22 februarie1933 Campbell reinnoieste propriul record- 438.489 km/h.
Doi ani mai tarziu Campbell revine la Daytona Beach doar pentru a-si ameliora marginal ultimul record. Acest fapt marcheaza sfarsitul Daytonei ca pista pentru stabilirea recordurilor. Se descoperise intre timp Bonneville Salt Flats in Utah. Avantajele erau evidente. Spatiul este enorm, iar sarea face o splendida suprafata plana potrivita pneurilor si vitezelor mari.
Pe 19 noiembrie 1937 Eyston si Thunderbolt muta bariera spre 501.374 km/h cu un automobil de 7 tone cu 6 roti propulsat de doua motoare de avion Rolls-Royce R-type. Intre timp John Cobb, un broker din Londra, incepe pregatirile pentru un nou LSR (Land Speed Record). Cobb impreuna cu Reid Railton proiecteaza un automobil, iar pe data de 15 septembrie 1938, la mai putin de 10 luni dupa ce George Eyston doboara recordul de 500 km/h, atinge 563.471 km/h.
Ziua urmatoare Eyston isi recastiga suprematia, dar Cobb revine in forta in 1939, iar in 1947 cu 634.398 km/h devine cel mai rapid om din lume stabilind un nou prag psihologic. Recordul lui Cobb este important pentru perioada interbelica fiindca el a folosit aceeasi masina din 1938 pentru multi ani cand interesul public pentru LSR scazuse.
Dar a existat un om care a mentinut aprinsa flacara pasiunii. Donald Campbell fiul lui Malcolm. Cand tatal sau a atins 489.8 km/h in septembrie 1935, Donald avea 15 ani si il urmarea indeaproape. In 1955 Donald incepe proiectarea unui Bluebird propulsat cu turbina cu gaz. El si-a infiintat propria echipa de proiectare si a dezvoltat motorul cu turbina cu gaz Bristol-Proteus capabil de 4100 de CP.
In 1960 merge cu noul Bluebird la Bonneville Salt Flats, dar sfarseste cu un accident din care scapa cu mult noroc. Isi reconstruieste Bluebird-ul si in 1964 pe 17 iulie ajunge la 648.8 km/h in Lake Eyre in Australia. A fost un record, dar Campbell Junior nu a fost cel mai rapid om din lume. Craig Breedlove a facut un vehicul cu trei roti cu motor de avion si cu 11 luni inaintea lui Donald Campbell el merge cu 689.4 km/h pe Bonneville cu Spirit of America. Dar FIA nu omologheaza recordul considerand Spirit of America un fel de motocicleta, nu un automobil si astfel Donald Campbell ramane campion.
Bob Summers, celebru in cursele de dragstere, construieste un automobil ca o racheta cu 4 roti propulsat de patru motoare Chrysler Hemi V-8 pe nume Goldenrod care este de fapt denumirea unei flori comune de prerie din vest. Bob Summers a fost monitorizat in ambele directii, iar media a fost de 658.7 km/h cu 10 km/h mai mult ca Bluebird. Summers este si acum cel mai rapid om din lume, record stabilit cu un automobil cu tractiune pe roti.
Motivul este ca FIA a modificat regulamentul referitor la LSR incluzand si vehicule fara tractiune pe roti. S-a dat startul la o veritabila batalie la Bonneville Salt Flats. Craig Breedlove in Spirit of America si succesorul sau Spirit of America Sonic 1, Art Arfons in Green Monster si Tom Green in Wingfoot Express au setat noi recorduri in perioada dintre 1964 si 1965. La final Breedlove doboara o noua bariera – 966.575 km/h.
Ultimul record al lui Breedlove in Spirit of America a fost mai dramatic decat putem citi in cartile de recorduri. Craig a pierdut controlul, masina aluneca cu 10 km/s sparge o cabina telefonica zboara vreo 50 de metri si plonjeaza intr-un lac de sare. Craig scapa ca prin minune.
Pentru cinci ani nimeni nu ridica manusa pana cand Gary Gabelich, un alergator pe dragstere, decide sa treaca de bariera sonica cu The Blue Flame cu motor de racheta. El isi vede visul cu ochii si devine primul om ce atinge pe drum 1001.7 km/h.
Englezul Richard Noble, pe cand era elev, l-a observat pe John Cobb devenind cel mai rapid om pe apa pe Loch Ness in Scotia. Acest fapt l-a marcat pe viata. In anii optzeci si-a facut o masina numita Thrust ce includea un motor de avion British Avon 302. Si-a adus masina in Black Rock Desert din Nevada, iar in octombrie 1983 a reusit 1019.37 km/h. Dar asta nu l-a facut cel mai rapid om din lume deoarece excentricul american Stan Barrett cu masina racheta numita The Budweiser Rocket a atins o viteza de 1190.37 km/h in desertul Mojave din USA.
Asta inseamna ca el este primul om ce a doborat bariera sonica pe Pamant. Dar Stan Barrett a refuzat sa conduca Budweiser Rocket in ambele directii si nu a dorit ca recordul sau sa devina oficial. El a refuzat simplu sa devina o celebritate si a privit acest fapt ca pe o experienta deosebita. A reusit sa accelereze de la 0 la 650 km/h in 3 secunde reprezentand 3 g ( 3 x 9.81 m/s2). Daca recordul lui Stan Barrett nu a fost niciodata oficial, Richard Noble a facut o noua versiune a lui Thrust.
Noua masina s-a numit Thrust SSC (Super Sonic Car). Simtindu-se prea batran s-o piloteze el, a apelat la pilotul RAF (Royal Air Force) Andy Green. Dupa cateva incercari Andy Green inregistreaza 1227.983 km/h in desertul Black Rock in 15 octombrie 1997. Thrust SSC era dotata cu doua propulsoare Rolls-Royce de avion ce produceau 100.000 CP.
Andy Green a devenit primul om din lume care a trecut bariera sonica in ambele directii, iar viteza Mach 1.015 inca ramane un record absolut. Oare pentru cat timp?
Sursa: www.autoshow.ro