Miros fin

Acolo dă de un restaurant nou.

Intra omul, se așază la masă și așteaptă. Vine chelnerul și îi dă meniul.

Omul refuză politicos meniul, ia lingura din dreapta sa și începe să o miroasă. După 2 minute zice:

– Simt că aveți ciorbă de burtă, ciorbă de perișoare, ciorbă de fasole și supă de tăieței, iar specialitatea casei este ciorba de burtă.

Chelnerul rămâne perplex.

– De unde știi, domnule?

– Se simte pe lingură, are miros mai puternic de ciorbă de burtă, de aia se serveste mai des, e specialitatea voastră. Aș dori o porție.

Urmeaza felul 2, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege, dar acesta din nou îl oprește, ia furculița și o miroase. Dupa 2 minute zice:

– Serviti antricot de porc, friptura de pui la rotisor și sărmăluțe, dar specialitatea dvs sunt micii cu muștar.

Chelnerul din nou pereplex, merge la bucătărie, ia o linguriță, o cheamă pe doamna Lenuța, bătrâna bucătăreasă și-i bagă lingurița în chiloți.

Revine cu lingurita la masa si il intreaba pe client:

– Ia hai să vedem domnule, daca știi și ce desert avem.

Clientul ia lingurița, n-o miroase nici 5 secunde și strigă:

– Cum?? Lenuța lucrează la voi acum?