Mirela Vaida, peripeţii la aniversarea zilei de naştere a soţului ei

”Mă gândeam de mult timp la aniversarea asta de 40 de ani, am zis să marcăm momentul cum se cuvine. Iniţial, m-am gândit la o petrecere surpriză, apoi să mergem într-un club, dar nu e chiar genul nostru, noi oricum suntem obosiţi şi sătui de nesomn, copiii oricum ne-ar fi trezit dimineaţa. Apoi m-am gândit să mergem cu copiii la Disney, dar ar fi fost totul pe fugă, pentru că eu am emisiune live în fiecare zi şi nu am fi putut pleca înainte de vineri seara, iar luni trebuia să fim musai înapoi. Până la urmă mi-au picat ochii pe Moscova şi am zis, gata, asta e! De mult ne doream să ajungem în Moscova. Şi uite aşa, fără să mă mai gândesc, am luate biletele, apoi am făcut rezervare la hotel. Asta cu o săptămână înainte. La un moment dat, am sunat-o pe soacră-mea să-i povestesc ce surpriză minunată îi voi face fiului ei. Şi atunci, ea mi-a zis că, pe vremea ei, la Moscova nu se putea merge decât cu viză”, povesteşte Mirela Vaida.

Acesta a fost momentul în care, deşi era convinsă că în prezent viza nu mai este necesară, Mirela s-a gândit totuşi să verifice. Şi au început peripeţiile: ”Atunci am realizat că avea dreptate şi ne trebuia viză. Şi tot atunci am văzut că luasem şi biletele greşit, pentru joi noaptea, în loc de vineri. Am sunat toţi prietenii, i-am sunat pe Adrian Enache şi Aurelian Temişan, ştiam că ei merg cu echipa de fotbal a artiştilor şi la Moscova. Ei m-au ajutat, mi-au explicat, mi-au dat contacte de la Consulat, de la Ambasadă. Îmi trebuia viză, asigurare, dar şi invitaţie de la cineva din Rusia. A fost ceva de nedescris, am plătit taxe de urgenţă, nu mai ştiam ce să fac.

Până la urmă, am reuşit cu toate. Am ajuns acolo sâmbătă dimineaţa, iar la ora 6, când am ieşit de la metrou, am rămas pur şi simplu cu gura căscată. Nu mai stiam unde să ne uităm. Superb, m-am îndrăgostit! Am fost complet surprinsă! Am prins si Ziua Unirii la ei şi s-a închis tot centrul, era plin de costume populare în Piaţa Roşie. Vis! Totul a fost o poveste. La micul dejun, în restaurant se cânta la harpă, era totul impozant, ceva de nedescris. Am plecat impresionati si chiar am reusit să facem din aniversarea asta un moment memorabil. Ceea ce părea un eşec s-a transformat într-o minunată reuşită.”