După o pauză de câteva luni de televiziune, Mircea Solcanu a revenit la Kanal D, unde face echipă cu Cristina Şişcanu la emisiunea “Draga mea prietenă”. Ce a făcut în timpul în care nu a fost „ pe sticlă“, cum s-a vindecat şi cum s-a integrat în noua echipă în care lucrează acum, ce îl face pe deplin fericit? Mircea Solcanu şi-a deschis sufletul!
– Mircea, cum te simţi în familia Kanal D? Cum ai fost primit la “Draga mea prietenă”?
La Kanal D încă e familie, televiziune şi nu mediu corporatist, ceea ce e mult mai bine pentru sănătatea unei televiziuni. Încă oamenii fac reportaje liberi de e-mail-uri şi expresii corporatiste. Am fost primit extrem de bine.
– Cum te înţelegi cu noii tăi colegi?
Mă înţeleg minunat, avem o relaţie chiar apropiată deşi sunt aici de trei săptămâni, parcă sunt de ani de zile. Oamenii nu au prejudecăţi, sunt calzi şi buni. Dacă ştiam că aşa stă treaba veneam eu mai devreme. Aici mă simt apreciat.
Foto: Publimedia – Adrian Stoicoviciu
– Ce subiecte ai vrea să abordezi direct în emisiune?
Mi-ar plăcea să abordez subiecte spirituale. Este o zonă către care mă îndrept tot mai mult.
– Care ar fi invitaţii ideali pe care ţi-i doreşti în platou la “Draga mea prietenă”?
Dalai Lama :-). Că nu ar trebui să întreb nimic. Ce poţi să întrebi înţeleptul?! Asculţi şi înţelegi cât înţelegi.
– Cum ţi-ai revenit după sciatică şi operaţia pe creier? Ce te-a făcut să mergi mai departe?
Sciatica mă mai apucă atunci când vreau să renunţ şi cred că e doar un semnal că nu e cazul să mă opresc acum. Am senzaţia că unii dintre noi nu facem chiar ce ne taie, prost, capul. Într-adevăr, când am mers la Viena la operaţie îmi târam piciorul prin minunatul oraş. Am ajuns într-o zi în faţa unei cafenele pe care o frecventa Freud şi mă gândeam că nu păşesc pe unde a păşit Sigmund, îmi târăsc doar piciorul. După operaţie, 90% din această criză a dispărut. De curând am citit însă că fiecare boală a trupului este de fapt o boală a sufletului, iar la sciatică scria că e un semn că nu vreau să merg mai departe.
– Cât de des mergi acum la doctor, la control?
O dată pe an
– Ce restricţii ţi-a impus medicul?
Nu am nicio restricţie.
– După plecarea de la Acasă TV te-ai mutat la Constanţa şi nu ai mai vrut să auzi de televiziune. Acum gândeşti mai pozitiv?
Aşa este, dar în timpul cât am gândit asta, am avut crize de sciatică. Gândeam pozitiv şi cât timp am stat la Constanţa. M-am gândit la tot felul de lucruri pe unele le-am proiectat şi sper să le şi îndeplinesc într-un viitor, în paralel cu ceea ce fac acum.
– Te-ai mutat din nou în Bucureşti, ai luat-o de la capăt, un nou început. Cine te-a ajutat când ai revenit în Capitală?
Iniţial am stat la prieteni. Când s-a concretizat venirea mea la „Draga mea prietenă” noii mei şefi m-au cazat la Pullman. Am stat la hotel 10 zile şi am trăit ca şi Coco Chanel, la hotel. E comod să nu îţi faci patul, dar e foarte impersonal.
– Cine te-a susţinut la greu, când ai avut nevoie, dintre cunoscuţi?
În cele 7 luni cât am stat la Constanţa, foarte puţine persoane m-au sunat. În rest m-am uitat lung la telefon şi au fost săptămâni când nu m-a sunat nimeni, am crezut că telefonul e defect, însă prietenii pe care îi am la Constanţa au fost cei care m-au susţinut zilnic, chiar şi cu un zâmbet sau o vizită.
– Ce altceva mai ştii să faci pe lângă televiziune?
Radio.
– Ţi-e dor de radio?
Da, mi-e dor de intimitatea studioului, de voci şi de muzică. De când fac televiziune am rămas în urmă cu muzica, noroc cu aplicaţiile cu ajutorul cărora le recunosc. Şi mi-e ciudă atunci când aud o piesă nouă că nu îi ştiu versurile.
– Dacă ar fi să-ţi faci o afacere, în ce anume ai vrea să investeşti banii câştigaţi din televiziune?
Am deja în minte două proiecte. Nu sunt afaceri, că nu am stofă de antreprenor. Un centru holistic pentru copii unde visez să îmi adun toţi prietenii şi să muncim voluntar pentru copiii care nu au avut acelaşi start în viaţă cu noi. Cred că faptul că în viaţă ai avut o altă şansă decât un copil părăsit sau abuzat, nu e noroc, ci e responsabilitate. Visez să deschid acest centru în care întâi vindecăm sufletul şi apoi îl „mobilăm” şi îl înfrumuseţam cu sport. Văd totul petrecându-se apoape de natură şi în echilibru cu ea. Pe celălalt proiect încă nu îl dezvălui, e prea devreme, e un vis. Nu e menit să aducă bani, ci să bucure suflete. Banii pe care îi câştig astăzi doresc să-i investesc în acest al doilea vis. O să vă anunţ la momentul oportun.
Foto: Publimedia
– Ce te face acum fericit?
Rich. Nu minte, nu trădează. (n.r. câinele lui Mircea Solcanu).
– Ce anume te relaxează cel mai tare?
Să ies în locuri unde nu sunt mulţi oameni, să mă văd cu prieteni vechi şi buni, să meditez sau să visez.
– Iubeşti sau eşti single acum?
De mulţi ani, single. Nu disper, aştept. Poate eu sau celălalt nu suntem pregătiţi să ne întâlnim. Iar Dumnezeu nu greşeşte. Niciodată.
– Cât de des te îndrăgosteşti?
Aici m-am schimbat, rar spre deloc, dar iubesc mai mult şi pe toată lumea. Chiar pe toată lumea.
– Mai ţii legătura cu Cabral?
Nu chiar. Însă ne mai vedem cu diverse ocazii şi constat că avem aceeaşi relaţie ca atunci când eram colegi.
– Care este actorul tău preferat şi de ce?
Marius Manole. Cred în tinereţe şi în onestitatea omului care-şi slujeşte profesia şi scândura pe care joacă indiferent de vreme sau vremuri.
– Dar actriţa preferată?
Oana Pellea, din aceleaşi motive ca Marius Manole, dar mai ales că în fiecare zi e Oana şi nu fiica tatălui său, iar acest efort este uriaş.
Foto: PR Kanal D
– Ce anume preferi să urmăreşti la TV?
Reţetele culinare. Mă relaxează.
– Filmul tău preferat care este?
Pentru că „şi mâine e o zi” , “Pe aripile vântului”.
Dana Popa