Mihai Bobonete şi Adrian Văncică – Un duet de senzaţie, într-un stand-up… interviu!

– De cât timp vă cunoaşteţi?

Mihai Bobonete: Păi cred că de cam 5 ani, aşa concret. Dar eu îl ştiu pe Văncică de la teatru din perioada când obişnuiam cultură.

Adrian Văncică: Cred că de când am început proiectul ”Las Fierbinţi”, adică de acum trei ani. Eu m-am apucat de stand-up de vreo patru ani, aşadar cu un an înainte de ”Las Fierbinţi”, şi primul pas pe care l-am făcut a fost să mă duc să-i văd pe băieţii care fac asta, şi evident şi pe Bobo.

– Şi cum a fost prima voastră întâlnire? ”Dragoste” la prima vedere sau v-aţi călcat pe bătături?

M.B.: Asta chiar e genul de întrebare pe care mi-o pui când e vorba de nevastă-mea, în nici un caz când vorbim de animalul de Văncică!

A.V.: Nici una, nici alta. Sigur că nu ne-am călcat pe bătături, pentru că suntem în zone diferite şi avem, cred eu, şi un umor diferit, şi un public diferit. Şi ştim amândoi asta. Nici dragoste la prima vedere nu a fost, pentru că ne-am întâlnit într-un grup mai mare, dragostea a venit în timp.

– Care credeţi că sunt cele mai mari calităţi ale voastre? Dar defecte?

M.B.: Adrian este un actor talentat şi un om sincer, care spune lucrurilor pe nume. Defectul lui este că nu va fi niciodată la fel de bun ca mine în stand-up comedy, cum eu nu cred că voi fi mai bun ca el deocamdată în arta actorului. A se sublinia ”deocamdată” şi ”niciodată”.

A.V.: O mare calitate a lui, pe care să zicem că eu nu o am, este determinarea, e mai mult decât ambiţie, are o hotărâre, o incapatanre care este dublată de un verb foarte bun, în sensul că îi vin cuvintele imediat. Asta face din el pe de o parte şi un partener de discuţie foarte interesant, pe de alta şi un adversar care din două vorbe te face imediat.

– Cât de bine se înţeleg copiii voştri? Obişnuiţi să vă vedeţi şi în afara programului?

M.B.: Se înţeleg bine şi asta poate pentru că se văd rar, altfel cred că lucrurile ar fi oleacă mai hard/trash. Tot ce pot să vă spun e că dacă Octavian al meu nu este încă îndrăgostit de vreuna dintre blondele lui Văncică, aflaţi în schimb că Thea (cea mare, de 5 ani) îmi desenează şi se uita ciudat la mine!

A.V.: Copiii noştri se, chiar aseară am fost pe la el cu ei. Sunt însă mici, Octav e chiar mai mic decât fetele mele.

– Ce înseamnă stand-up comedy pentru voi?

M.B.: Un spectacol extraordinar, fără de care nu aş fi ajuns niciodată unde sunt acum şi fără de care lumea ar fi zâmbit mai puţin.

A.V.: Pentru mine, care fac teatru, film, televiziune şi improvitaie, stand-up înseamnă cea mai teribilă formă de act artistic. Înseamnă un spectacol ca la luptele gladiatorilor. La teatru te poţi baza pe partener, dacă nu îţi iese poţi să dai vina pe el, te poţi baza pe un text – un Caragiale, un Shakespeare, adică ai în spate un geniu recunoscut, te poţi baza pe regizor, care dacă este un tip inspirat şi cu imaginaţie te foloseşte cum trebuie şi te valorifica la maximum. La stand- up însă nu ai aşa ceva, în stand-up eşti ca în arenă, tu în fata leilor, eşti cu spatele la zid sau la cortina. Textul e al tău, energia spectacolului tu o dai, e un gen în care nici nu te încurca, nici nu te ajuta nimeni. Este foarte crud şi cred că sunt foarte puţini actori să spunem consacraţi care ar putea să facă această meserie de comediant la stand-up. Este foarte, foarte grea. Şi sunt mari diferenţe, trebuie să-ţi funcţioneze creierul într-un fel şi cu alte mijloace decât în televiziune sau teatru, de exemplu. 

– Care sunt subiectele de râs ale romanului din ziua de azi?

M.B.: Viaţa în general este ţeava cea mai bună, aici e şi apă caldă, şi rece, şi călâie, iar glumele de succes sunt alea în care publicul se regăseşte cel mai uşor.

A.V.: Subiecte în care se regăseşte el – familie, nevasta, socra, copii, maşina, sex, fotbal, televiziune, şi aşa mai departe. Eu nu prea am glume cu politica, nu e un domeniu care să mă inspire prea tare, lăsăm politică pentru ştiri.

– Veţi pleca în turneu, amândoi. Cine va conduce? Şi cu maşina cui plecaţi? 

M.B.: Plecăm cu un Duster de la Dacia, ca să fim siguri că urcăm dealul. Şi va fi uşor personalizat pe arătările noastre.

A.V.: Plecăm cu o maşină care nu e nici a mea, nici a lui. Dar amândoi suntem şoferi buni şi distanţa între oraşe nu e aşa de mare, nu e o nebunie să conduci 100 km. Avem permis amândoi şi conducem bine, probabil vom conduce pe rând. 

– Presupun că veţi împărţi şi camera de hotel. Cine sforăie mai tare? 

M.B.: Presupuneţi greşit, avem fiecare apartamentul lui de lux.

A.V.: Cred că întrebarea asta trebuia pusă nevestelor noastre. 

– O zi perfectă pentru voi începe cu…

M.B.: O roşie gustoasă, stropită cu puţin ulei de măsline şi o felie de brânză alături, apoi 10 bazine de înot.

A.V.: Duşul fetelor la grădiniţă. Dacă le duc la grădiniţă, înseamnă că sunt sănătoase şi dacă ele sunt sănătoase pentru mine ziua e perfectă.

– Cea mai tare fază de pe platoruile de filmare de la „Las Fierbinţi” a fost…

M.B.: Eheeeee, sunt multe, dar le păstrăm pentru spectacol. Aşa că veniţi să le aflaţi la faţa locului.

A.V.: La primul sezon îmi amintesc că unul dintre operatori nu mă ştia că actor. Eu nu apucasem să filmez, eram în prima mea zi, ca Celentano, nebărbierit, îmbrăcat murdar. Se filma altceva, cu Leonid. Şi mă uitam şi eu la secvenţa aia, apoi în timp ce aşteptăm să se schimbe cadrul, eram întins pe iarbă cu un fir de iarbă în gură. Pe Leonid îl ştiam de mult, am fost colegi în şcoală, el cu un an mai mic ca mine, şi am început să-i zic cum aş fi făcut eu… Discuţii de altfel pe care le avem mereu între actori, nu ne supărăm dacă ne mai dăm sfaturi, nu avem orgolii. Ca să revin… Vorbeam cu Leonid şi operatorul nu înţelegea ce se întâmplă: s-a dus la regizor şi i-a zis că unul de la figuraţie se ia de Leonid şi îi dă sfaturi de actorie.

– În sezonul 4, care va începe în toamna, Bobita şi Celentano vor… (ce ne puteţi dezvălui?)

M.B.: Mai face un turneu, dar de improvizaţie, alături de colegii de la SRC.

A.V.: Împreună nu prea avem secvenţe. Celentano va fi din ce în ce mai roman, şi cu bune şi cu rele. Şi cu filosofii, şi cu lene, dar şi cu înţelepciune. 

Cătălina Matei

O lună de râs fără limite!

După 10 ani de la primul show alături de trupa Cafe Deko, lui Mihai Bobonete, prins în varii proiecte de televiziune, i s-a făcut dor de prima dragoste, aşa că a decis să meargă în turneu. I s-a alăturat şi colegul său de platou din ”Las Fierbinţi”, Adrian Văncică, şi el familiarizat cu stand-up comedy-ul de mai bine de 5 ani, pentru a realiza un turneu de zile mari. Astfel, începând cu data de 21 iunie, cei doi vor colinda tara în lung şi în lat, aducând umorul şi voia bună în nu mai puţin de 15 oraşe: Craiova, Drobeta Turnu-Severin, Timişoara, Arad, Oradea, Târgu Mureş, Giurgiu, Târgovişte, Constantă, Focşani, Râmnicu Sărat, Suceava, Piatra Neamţ, Bacău, Buzău.